Cartea lunii februarie 2023
Copilul de pe lună
De Jürg Schubiger/ Aljoscha Blau
Editura Peter Hammer 2013
Vi s-a întâmplat să priviti fermecați la astrul strălucitor al noptii si să încercati să deslusiti în el trăsăturile unui chip de om sau silueta unei vietăți misterioase? Să vă intrebati cine trăiește pe lună? Unora li s-a părut că îl văd pe Omul din Lună, alții au povestit despre Iepurele din Lună.
Jürg Schubiger nu a ajuns ce-i drept pe lună dar a privit-o intens nopți de-a rândul în timp ce scria povestea “Copilul din lună”. A zărit acolo o întreagă familie: bărbatul de pe lună, femeia de pe lună care au împreună un copil, copilul de pe lună.
El a povestit că bărbatul, femeia și copilul din lună beau lapte de stele din Calea Lactee și mănâncă din cepele luminoase care cresc în praful de pe lună. Că au cerul negru drept acoperiș deasupra capului. Jürg Schubiger a mai zărit și cățelul din lună și pisica din lună care caută niște soricei, desi nu există soareci pe lună. Chiar și vițelul din lună care paște iarba lunii, moale ca o blană.
Talentatul ilustrator Aljoscha Blau a surprins peisajul lunar descries de Jürg Schubiger în imagini de mare frumusețe, ce redau atmosfera fantastic-onirică a vieții de pe lună.
Familia de pe lună privește în depărtare, spre Pământul înfășurat în cerul lui albastru. Femeia de pe lună povestește tuturor despre viața de pe Pâmânt, despre verdețuri și fructe, pâinea proaspătă, păduri, ploi, zăpadă, oameni de zăpadă. Despre mările albastre, vapoarele albastre și fumul albastru de deasupra orașelor.
Copilul de pe lună începe să îndrăgească planeta albastră, să-I fie tot mai dor de ea. Într-o zi, el cade de pe lună sau mai bine zis se înaltă în aer și zboară spre Pâmânt, înainte ca mama să reușească să-l prindă de picior.
Nu se știe cât a durat zborul copilului din lună spre Pămât și cum îi merge pe noua planetă. Dacă îl veți întâlni, arătați-i cartea lui Jürg Schubiger. Sigur îi e dor de laptele de stele, de mama și de tatăl din lună, de praful strălucitor de acolo, de iarba moale ca o blană. Se va bucura, o va citi pe nerăsuflate și o va da poate și altor copii din lună, rătăciți pe Pământ…
Das Kind im Mond
von Jürg Schubiger/ Aljoscha Blau
Peter Hammer Verlag 2013
Haben Sie schon einmal fasziniert den leuchtenden Mond im Himmel betrachtet und versucht, darin die Züge eines menschlichen Gesichts oder die Silhouette eines geheimnisvollen Tieres zu erkennen? Fragen Sie sich, wer auf dem Mond lebt? Einige glauben, sie haben den Mondmann gesehen, andere erzählen vom Mondhasen.
Jürg Schubiger hat den Mond nicht wirklich erreicht, aber er hat ihn beim Schreiben der Geschichte «Mondkind» nächtelang intensiv betrachtet. Er hat dort eine ganze Familie entdeckt: den Mann im Mond und die Frau im Mond, die ein gemeinsames Kind haben, das Kind im Mond.
Er erzählt, dass der Mann, die Frau und das Kind im Mond Sternenmilch zum Frühstück trinken und die hellen Zwiebeln essen, die im Mondstaub wachsen und dass sie den schwarzen Himmel als Dach über dem Kopf haben. Jürg Schubiger erzählt auch vom Hund im Mond und der Katze im Mond auf der Suche nach Mäusen, obwohl es auf dem Mond keine Mäuse gibt. Sogar vom Kalb im Mond, das das Mondgras, weich wie Fell frisst.
Der begabte Illustrator Aljoscha Blau hat die von Jürg Schubiger beschriebene Mondlandschaft in Bildern von großer Schönheit festgehalten, die die fantastisch-traumhafte Atmosphäre auf dem Mond wiedergeben. Er taucht das seltsam stille Mondleben in weißes Licht und verleiht ihm überirdischen Reiz.
Die Familie im Mond schauen fern – im wortwörtlichen Sinne, denn sie betrachten die Erde, die in ihren blauen Himmel gehüllt ist. Die Frau im Mond erzählt allen vom Leben auf der Erde, von Gemüse und Früchten, frischem Brot, Wäldern, Regen, Schnee, Schneemännern. Von den blauen Meeren, den blauen Schiffen und den blauen Rauch über den Städten.
Das Kind im Mond beginnt den blauen Planeten liebzuhaben, Nach und nach wächst in ihm eine riesige Sehnsucht nach der Erde. Eines Tages ‘fliegt oder stürzt’ sich zur Erde, bevor es seiner Mutter gelingt, es am Bein zu fangen und es zurückzuhalten.
Wie lange der Flug des Kindes vom Mond zur Erde gedauert hat und wie es ihm auf dem neuen Planeten geht, ist nicht bekannt.
Wenn Sie es einmal treffen werden, zeigen Sie ihm das Buch von Jürg Schubiger. Sicherlich vermisst es die Sternenmilch, seine Mutter und seinen Vater im Mond, den glitzernden Staub dort, das Gras weich wie ein Fell. Es wird sich darauf freuen, es wird das Buch atemlos lesen und es vielleicht anderen Mondkindern geben, die sich auf der Erde verirrt haben.
