Conferinţe

Reforma lui Luther – un bun exportat

În cadrul evenimentelor dedicate istoriei culturii germane din România, Casa de Cultură „Friedrich Schiller” vă invită joi 23 martie 2017, ora 18.00, la conferința-dezbatere „Reforma lui Luther – un bun exportat. Evenimentul este organizat în parteneriat cu Biserica Evanghilică Luterană C.A. București.

Prezintă:

Dr. Ulrich A. Wien, Institutul pentru Teologie Evanghilică din Landau

Dr. Daniel Zikeli, Episcop vicar și Preot, Biserica Evanghilică Luterană C.A. București

Participă:

Christiane Gertrud Cosmatu, Subsecretar de stat la Departamentul pentru Relaţii Interetnice în cadrul Guvernului României

Dr. Klaus Fabritius, Președintele Forumului Democrat al Germanilor din România, Regiunea Extracarpatică

 „Reforma care a avut loc acum 500 de ani a fost un evenimet european care are urmări universale până în prezent. Reformatorul Martin Luther din Wittenberg a avut intenția să reformeze biserica occidentală latină din interior, care a avut drept urmare o scindare a Bisericii Occidentale. Reforma a fost o mișcare educativă: prin aceasta s-a stimulat educația școlară a fetelor și a băieților. Numai cine putea să citească Biblia putea să devină responsabil. Formarea conștiinței era o temă centrală. Libertatea conștiinței și a religiei, așa cum a fost stabilită de către Iluminism, ca parte implicită a drepturilor cetățenilor și a oamenilor, își are rădăcina în deciziile și cerințele secolului XVI. Ideile mișcării reformiste s-au răspândit în câțiva ani în întreaga Europă. Ele au fost percepute și în teritoriile României de astăzi. Din Brașov s-a orientat Reforma Umanistă a orașelor în Transilvania, dar și dincolo de Carpați, în centrele din Witterberg și Zürich. Așa au luat naștere bisericile evanghelice din țară.” (Dr. Ulrich A. Wien)

Dr. Ulrich A. Wien, născut în 1963, și-a luat doctoratul la Heidelberg și a studiat în Mannheim, Freiburg, Tübingen și Heidelbelg, Istoria antică, medievală și modernă, științele politice și teologia evanghelică. Dr. Wien este preot evanghelic. În calitate de istoric al bisericii el activează la Universitatea Koblenz-Landau și din 2001 este președintele onorific al Cercului de Muncă pentru Istoria Transilvaniei și al Societății de Studii Transilvănene Sibiu. Domeniul său de cercetare este istoria bisericească modernă, dar și istoria reformei din Sibiu. În 2014 a apărut un volum cuprinzător cu studiile sale despre secolul XIX – XXI sub titlul „Rezonanță și contradicție”. În prezent este în pregătire o ediție a protocoalelor consistoriului evanghelic C. A. (1919-1944). În afară de acestea, conduce proiectul de editare a colecției de predici a preotului de țară reformat Damasus Dürr (Apoldu de Jos) care este sprijinit de Fundația Thyssen din Köln. În 2014 Departamentul de Relații Interetnice a Guvernului României a sprijinit o conferință în Sibiu. Publicația „Reforma lui Luther- un bun exportat. Transferul ei în zonele de contact ale sec. XVII și actualitatea bisericilor evanghelice din Europa” va apărea în mai 2017, în celebra seria a Institutului de Studii Europene din Mainz.

Evenimentul se va desfășura în limba română și limba germană. Intrarea este liberă.

Brâncoveanu și Înalta Poartă

Volumul prezintă seria de Documente noi din Arhivele turcești extrase din fabuloasa Arhivă Otomană din Istanbul privind relațiile româno-otomane, statutul Țărilor Române față de Înalta Poartă, rolul Moldovei și Țării Românești în aprovizionarea Istanbulului, a corpurilor expediționare și a cetăților de margine otomane, regimul teritoriilor românești aflate sub administrație otomană și, în acest cadru, istoria pe multiple planuri a Brăilei otomane (…).
Și în publicațiile mele anterioare am editat și semnalat documente din numitele arhivele privind pe Constantin BRÂNCOVEANU(1688-1714). Lucrarea de față însă conține un număr de 20 de documente noi privind pe marele voievod, urmând ca o a doua parte, prevăzută pentru anul viitor, să continue cu publicarea altor asemenea izvoare inedite, dintr-un total de câteva sute de asemenea piese( porunci, berate, rapoarte rezumative, petiții către Divanul Imperial, înregistrări din condicile Vistieriei Centrale a Statului Otoman, extrase din marile fonduri de la BOA( Arhivele Bibliotecii Otomane).”
(Mihai Maxim, Membru de onoare al Academiei Turce)
„ In preajma comemorării tricentenarului martirizării Brâncovenilor( 15 august 2014) Editura ISTROS a Muzeului Brăilei „Carol I”și-a asumat un proiect editorial care vizează, în principal publicarea critică a unor documente otomane inedite, selecționate din celebra Arhivă de documente istorice de la Istanbul de către profesorul Mihai Maxim, leaderul studiilor de turcologie din România.
Cititorul dornic de a cunoaște în detaliu viața și faptele lui Constantin Brâncoveanu are ocazia unică de a citi cu uimire și a înțelege mai bine un om și o epocă de la începutul modernității noastre. Brâncoveanu = energie românească este sintagma care exprimă toată devenirea, agoniseala spirituală, dar și materială, omenească a marelui voievod.
Marile direcții ale studiului țintesc Cetatea Brăilei, dar și Evoluția demografică a Brăilei între anii 1570-1828.
Profesorul Mihai Maxim deschide o pagină excepțională în istoria românilor, a Brăilei, cât și a relațiilor noastre cu Poarta.” ( Ionel Cândea, Membru corespondent al Academiei Române)
„Mihai Maxim este înnoitorul strălucit al istoriei relațiilor româno-otomane, eminent creator al școlii românești de osmanistică.” ( Academician Florin Constantiniu, 1985)

Participă:

Prof. univ dr. Mihai Maxim, turcolog român de renume internațional a studiat la Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași (1961-1968), la Baku și Moscova, fiind absolvent (magna cum laude) al Institutului de limbi orientale, secția Istoria Turciei, doctor în istorie din anul 1976. I-au îndrumat pașii renumiții profesori Marcu Berza (București) și Halil Inalcik( Ankara). Desfășoară o frumoasă carieră universitară la Facultatea de Istorie a Universității din București, fiind conducător de doctorate în turcologie.
A fost visiting professor la Columbia University( 1990-1991), Universitatea din Istanbul( 1995-2001), Universitatea din Veneția (2002-2003).Mihai Maxim este fondatorul (1985) și directorul Centrului de studii turce „Dimitrie Cantemir” al Universității din București și director al publicației Romano-turcica, creatorul unei noi școli românești de turcologie, având rang diplomatic de ministru consilier. A publicat peste 130 de studii de specialitate.
Fondator(1985) și director al Centrului de Studii turce Dimitrie Cantemir al Universității din București( și în present), director al Publicației Romano-Turcica( și în present, creator al unei noi școli de turcologie, director al ICR Dimitrie Cantemir din Istanbul( 2005-2011).

Prof. univ. dr. Ionel Cândea, membru corespondent al Academiei Române, director al Muzeului Brăilei „ Carol I” și al Editurii Istros, expert domeniile Bunurile arheologice și istoric documentare și Bunuri cu semnificație etnografică, specializarea Etnoarheologie; membru al Comisiei Naționale a Muzeelor și Colecțiilor din România, membru European Association of Arhaeologist, membru al Comisiei Naționale a României pentru UNESCO.

Prof. univ. dr. Andrei PIPPIDI, membru corespondent al Academiei Române, istoric specializat în istoria Sud-Estului european în sec.XV-XIX, istoria românilor în Evul Mediu, istoria culturală și politică a României și în istoria relațiilor dintre Sud-Est și Occident, specializat în istorie medie universală și doctorate la Universitatea din Cluj-Napoca și Universitatea din Oxford; Visiting Fellow la Collegium Budapest; Visiting Professor la Universitatea din Amsterdam și la Centrul European University; ex-director de studii asociat la Ecole des Hautes Etudes en Sciences Sociales din Paris.

Acad. Răzvan Theodorescu, doctor în Ştiinţe Istorice al Universităţii din Bucureşti, director ştiinţific adjunct al Institu-tului de Istoria Artei al Academiei Române, profesor la Universitatea de Arte din Bucuresti, seful catedrei UNESCO de Studii Sud-Est Europene din Universitatea de Arte. Cărți de istorie si artă, peste 600 de articole în reviste din ţară şi străinătate; membru străin al Academiei Macedonene de Ştiinţă şi Arte, membru corespondent al Societatii de Arheologie din Atena; membru de onoare al Societatii Academice; membru al Academiei de Stiinte din New York; membru al Academiei Europene de Stiinte, Arte si Litere; cavaler al Ordinului Artelor si Literelor al Republicii Franceze

Acad. Șerban Papacostea, membru al Academiei Ligure de Științe și Litere din Genova, doctor în istorie, Facultatea de Istorie și Geografie din București, director al Institutului de Istorie „Nicolae Iorga“ din București. Selecție lucrări: Un episode de la rivalité polono-hongroise au XVe siècle: l’expedition de Matia Corvin en Moldovie (1467) à la lumière d’une nouvelle sources; Românii în secolul al XIII-lea între Cruciată și Imperiul Mongol; Între cruciadă și Imperiul Mongol; Ștefan cel Mare- domn al Moldovei; Românii în secolul Xlll; Geneza statului în evul mediu românesc; La Mer Noire, carrefour des civilisations.