Vineri 7 iunie 2013, îcepând cu ora 17.00, Ambasada Germaniei organizează primul festival al berii la București.

Joi, 6 iunie 2013, la ora 18.00 va avea loc la Casa de cultură „Friedrich Schiller” (str. Batiştei nr. 15) în parteneriat cu Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti” evenimentul „Magia satului tradițional la Muzeul Naţional al Satului‚ ‚Dimitrie Gusti’ “ din cadrul ciclului de conferinţe dezbatere „Muzeele din Bucureşti”

La eveniment vor participa: Conf. dr. Paulina POPOIU, Director general – M.N.S Dimitrie Gusti, Georgeta STOICA, Dr. Ioan OPRIŞ, Cercetător ştiinţific la Muzeul Naţional de Istorie a României şi profesor la Universitatea Bucureşti.

Coordonator proiect: Aurora Fabritius

“Pentru a fi înţelese obiectele trebuie să fie aşezate astfel încât să alcătuiască un sat autentic, nu în standuri, ci în bătătura (curtea) omului.” (Dimitrie Gusti, 1936)

 „17 mai 1936 este o dată semnificativă pentru istoria muzeelor din România: este ziua în care se deschidea, la Şosea, în prezenţa conducătorilor ţării și  a tuturor personalităţilor politice şi culturale ale vremii, Muzeul Satului Românesc, actualul  Muzeul Naţional al Satului ”Dimitrie Gusti”. Astăzi muzeul poartă numele celui mai important dintre fondatorii săi, întemeietor de şcoală şi intelectual carismatic – Dimitrie Gusti. De aceea ziua de 17 Mai este sărbătorită la Muzeul Naţional al Satului în fiecare an ca o zi dedicată FONDATORILOR, adică Celor care au visat şi au realizat Muzeul Satului Românesc – un muzeu special implantat în inima celui mai important oraş al României. Este o zi care reuneşte, într-o dublă semnificaţie, un bilanţ şi o recunoaştere a meritelor şi excepţionalităţii celor care au servit sau servesc cu pasiune un domeniu deosebit – cel al civilizaţiei rurale. Este un remember pentru tot ceea ce a însemnat munca monografiştilor Şcolii Sociologice şi a echipelor studenţeşti conduse de Dimitrie Gusti şi susţinute de Fundaţia Culturală Regală „Principele Carol”, echipe care, după aproape un deceniu de campanii în satele României, au desăvârşit munca de cercetare a satului şi ţăranului român, prin această operă fundamentală care este Muzeul Satului. Un remember pentru cei care le-au continuat munca, uneori în condiţii deosebit de grele şi care au protejat şi păstrat acest tezaur inestimabil concentrat într-un muzeu devenit, în timp, o veritabilă marcă de identitate . Astăzi când muzeul împlineşte 77 de ani, în configuraţia instituţiilor de cultură din Bucureşti şi din ţară, Muzeul Naţional al Satului ‘Dimitrie Gusti’ este recunoscut ca o instituţie dinamică şi modernă care ocupă în prezent locul 1 în România ca număr de vizitatori dar şi ca activitate ştiinţifică și  de protecţie a patrimoniului.“ (Conf. Univ. Dr. Paulina Popoiu,Director general Muzeul Naţional al Satului  “Dimitrie Gusti“, 2013)

„Magia Satului Tradiţional”

Istoria Muzeul Naţional al Satului  “Dimitrie Gusti“ este legată de oameni şi de magia satului tradiţional. Pentru a-l înţelege trebuie să-i descoperi secretele ascunse, să-l iubeşti, să crezi în nemurirea moştenirii culturale, să apreciezi sensibilitatea creatorilor populari şi trăinicia tradiţiei. Acest muzeu, unic în felul său, nu se dezvăluie în toata plenitudinea sa deodată, deoarece prin natura sa el te obligă să laşi de o parte ideile preconcepute privind vizita într-un muzeu etnografic obişnuit. Vizita la Muzeul Naţional al Satului te incită să meditezi la mijloacele cu care au fost realizate toate aceste construcţii, instalaţii tehnice sau unelte necesare unor cerinţe stringente de viaţă şi unor nevoi spirituale. Valoarea excepţională a acestui muzeu constă în faptul că prezintă ansambluri de gospodării constituite într-o sinteză a satului tradiţional, situând un muzeu aflat în centrul Bucureştiului alături de marile muzee europene. (Dr. Georgeta Stoica)

„Cultul patrimoniului cultural şi natural are vechime, diferind într-o ţară sau alta, ba chiar de la un loc sau altul. Deşi patrimoniul în sine izvorăşte din istorie(umană, naturală), iar componentele acesteia ar trebui să o servească consemnându-i mărturiile, adeseori  el acoperă doar consemnări sentimentale şi nu practici conservative . ”(Ioan Opriş, Colecţionism. Muzeologizare. Patrimonializare, Editura Oscarprint, 2013)

Asociaţia femeilor universitare www.femei-universitare.ro; www.facebook.com/asociatia.femeilor.universitare

                                               Conferinţa

Maria Antoaneta, Intre a avea totul şi a nu avea nimic

Prezintă: Laura Lucia Mihalca

joi, 16 mai 2013, ora 18.00,

Casa de Cultură Friedrich Schiller, Bucureşti

Asociaţia Femeilor Universitare are plăcerea să vă invite la conferinţa de istoria artei Maria Antoaneta, ÎNTRE a avea totul ŞI a nu avea nimic, susţinută de Laura Lucia Mihalca, artist plastic, director şi redactor–sef al revistei Art Out (revistă de artă, arhitectură, patrimoniu şi restaurare).

Conferinţa va avea loc joi, 16 mai 2013, începând cu ora 18.00 la Casa de Cultură Friedrich Schiller din Bucureşti.

Intrarea este liberă.

Vă rugăm confirmaţi prezenţa pe adresa de e–mail: laura@artout.ro sau la telefon 0747060128.

• Despre conferinţă

Laura Lucia Mihalca, membră a Asociaţiei Femeilor Universitare, propune publicului larg această conferinţă în contextul celebrării în 2013 a 258 de ani de la naşterea Mariei Antoaneta şi a comemorării a 220 ani de la moartea sa.

Pornind de la trei biografii ale Mariei Antoaneta, cea a lui Ştefan Zweig, a Antoniei Fraser şi a lui Pierre Sipriot, aşadar a unor puncte diferite de vedere: austriac, englez şi francez, Laura Lucia Mihalca îşi propune să prezinte modul prin care personalitatea Mariei Antoaneta a rămas în istoria culturii şi civilizaţiei ca o referinţă clară a unui stil ce îi poartă numele, impus în artele decorative şi în arhitectura de interior.

Arhiducesa de Austria şi mai târziu regina Franţei şi a Navarei, soţia lui Ludovic al XVI-lea a fost cea care a influenţat semnificativ epoca sa în aproape toate domeniile: arta conversaţiei, coafură, modă, politică, arte decorative şi, în cele din urmă, istorie (mai bine spus istoria umanităţii, a civilizaţiei europeene).

Viaţa sa a cunoscut un parcurs tumultuos, putând fi situată, pe o axă a timpului, aşa cum subliniază Laura Lucia Mihalca, între a avea totul şi a nu avea nimic, între a avea un univers propriu, un regat, un domeniu şi a fi închisă, judecată, condamnată, ghilotinată, suferind oprobiul societăţii franceze contemporane ei.

• Despre Laura Lucia Mihalca

Laura Lucia Mihalca (n. 1990), artist vizual activ pe întreg teritoriul României, curator a numeroase expoziţii şi jurnalist specializat în domeniul cultural-artistic, a absolvit Facultatea de Istoria şi Teoria Artei din cadrul Universităţii Natioanale de Arte din Bucureşti.

A organizat o serie amplă de expoziţii de artă (la nivel local, naţional şi internaţional), majoritatea fiind organizate în parteneriat cu Asociaţia Femeilor Universitare.

S-a remarcat drept unul din cei mai activi tineri curatori din România, cu evenimente şi expoziţii organizate în întreaga ţară, acţiuni realizate de asemenea în parteneriat cu Asociaţia Femeilor Universitare.

În ianuarie 2011 a fondat revista Art Out, revistă de artă, arhitectură, patrimoniu şi restaurare, al cărui director şi redactor-şef este şi în prezent.

Din 2010 este membră a Asociaţiei Femeilor Universitare din România, fiind una dintre persoanele responsabile de direcţia de artă şi de cea a relaţiei cu mass-media.

Laura Lucia Mihalca, artist vizual, curator – www.lauraluciamihalca.blogspot.com

• Despre Asociaţia Femeilor Universitare

Asociaţia Femeilor Universitare, constituită în 1925, este prima asociaţie din România care a efectuat şi publicat studii de gen.

Scopul asociaţiei constă în promovarea unei campanii de conştientizare, informare şi apărare, pe plan naţional şi internaţional, a drepturilor femeilor cu diploma universitară, precum şi de conştientizare a importanţei sociale şi profesionale a acestei categorii a populaţiei feminine. Un alt scop al asociaţiei este acela al promovării şi susţinerii unei campanii de apărare a drepturilor femeii şi a egalităţii de şanse, cooperând cu diverse entităţi juridice, guvernamentale ori non-guvernamentale, în scopul implementării legislaţiei ce instituie şi apăra drepturile femeii şi egalitatea de şanse.