Vineri 30.05.2014
ora 17.00
Sala 1

Conferinţa / Vortrag: „Amsterdam” în colaborare cu / in Zusammenarbeit mit: “Asociaţia Femeilor Universitare”; prezintă / es sprechen: Tatiana Isoo şi / und Alexandrina Niculescu

Vortrag / Conferinţă

MIERCURI 21.05.2014, h: 19.00

Ingeborgs Bachmanns Italien-Gedichte

Poeziile lui Ingeborg Bachmanns despre Italia

„Zu spät erreichten wir der Gärten Garten“

„Prea târziu am ajuns în grădina grădinilor“

Es spricht / Prezintă: Prof. Dr. Luigi Reitani

Moderation / Moderează: Prof. Dr. George Guţu

Im Rahmen der Reise von Prof. Dr. Luigi Reitani in Bukarest findet auch folgende Veranstaltung statt:

Besprechung eines Hölderlin-Textes: Wie wenn am Feiertage…

(22.05.2014 und 23.05.2014, 10.30 – 12.30 Uhr – Institut für Germanistik der Universität Bukarest, Str. Pitar Moş 7-13, II. Stockwerk, Goethe-Saal)

„În opera lui Ingeborg Bachmanns Italia este prezentă din mai multe puncte de vedere. Această prezenţă poate fi urmărită cu exactitate în diferite faze ale vieţii ei şi nu este legată în nici un fel de un anume gen literar sau de anumite texte izolate. Atât în proza, cât şi în lirica ei, peisaje, opere, motive şi persoane italiene joacă constant un rol care nu este de neglijat. `Complexul italian` reprezintă în consecinţă unul dintre aspectele constitutive ale imaginii compelete ale lui Bachmann şi aproape că nu poate fi distins de poetica imanentă a autoarei. Cu toate acestea poate fi găsit cu oarecare certitudine un mic complex de texte omogene, care pot fi numite `poezii despre Italia` şi care pot fi recunoscute ca atare. Prin ce sunt caracterizate deci `poeziile italiene` ale lui Ingeborg Bachmann? Şi de unde vin imaginiile pe care le utilizează aici poeta? Dacă dorim să încadrăm peisajul italian din aceste poezii într-o categorie estetică, atunci trebuie să cuprindem alături de frumos şi grandiosul. Dionysos este prezent alături de Apollo. Ceea ce este înfricoşător, violent sau perisabil este constitutiv pentru construcţia şi percepţia acestor peisaje.”(Luigi Reitani)

„Am încetat să scriu poezii, atunci când am avut bănuiala că `aş putea` să scriu acum poezii chiar dacă îmi lipseşte determinarea de a le scrie. Şi nu vor mai exista poezii până când nu mă conving că trebuie să fie din nou poezii şi numai poezii, atât de noi, încât să corespundă cu adevărat cu tot ceea ce am trăit începând de atunci. ” (Ingeborg Bachmann, 1963)

(22.05.2014 şi 23.05.2014, 10.30 – 12.30 Uhr – Departamentul de Limbii şi Literaturi Germane din cadrul Universităţii Bucureşti (Str. Pitar Moş 7-13, etajul II, Sala Goethe)

În cadrul călătoriei lui Prof. Dr. Luigi Reitani la Bucureşti are loc şi următoarea manifstare:

Discuţie asupra unui text de Hölderlin: Wie wenn am Feiertage…

Conferinţă dezbatere

„BUCUREŞTI IERI. AZI. MÂINE

JOI 22.05.2014, h: 18.00

Participă:

Dr. Adrian MAJURU: BUCUREŞTI – NOVECENTO (un portret antropologic) Drd. Oana MARINACHE: PALATUL DOMNESC ŞTIRBEY DE-A LUNGUL SECOLELOR XVIII-XIX.

Ilustraţie muzicală: Cristian BALAŞ

Coordonator proiect: Aurora FABRITIUS

„Puţine capitale europene pot prezenta atîta interes psihologic ca Bucureştiul, această capitala cu violente contraste spirituale, oraş in care perversitatea suavă, ideologia ipocrită, sentimentalismul egoist, năzuinţa de frumos absolut, senzualism şiret, sincera dragoste pentru trecut, marile dezbateri culturale, gustul pentru forme şi ignorarea semnificaţiilor creează frămîntări şi încleştări, atât de neândurâtoare.”

(Camil Petrescu, 1935)

„Istoria palatului din Calea Victoriei se întinde de la sfârşitul secolului al XVIII-lea până în zilele noastre, fiind singura reşedinţă domnească existentă în Bucureşti. De ea se leagă mai ales domnitorul Barbu D. Ştirbey (1799-1869) care i-a comandat transformarea vechii case boiereşti arhitectului francez Michel Sanejouand (7-1835) în perioada 1833-1835. Ca semn al schimbării rangului său, în timpul domniei sale (1850), Ştirbey va ordona construirea impozantului corp de gardă, cu faţade de templu, amplasat în dreapta palatului. Palatul are însă mai multe poveşti de dezvăluit, fiecare generaţie Ştirbey contribuind la dezvoltarea complexului.”

(„Reşedinţele Ştirbey din Bucureşti şi Buftea. Arhitectura şi decoraţia”,

lucrarea monografică a autoarei Oana Marinache, prefaţă de

conf. univ. dr. Ioana Beldiman, grafica Cristian Gache, Editura ACS, 2013)

„Pentru România modernă, Bucureştii au fost dintru început centrul urban şi cultural cel mai bine conturat şi cel mai atractiv spaţiu cosmopolit, care oferea alternative profesionale şi culturale. Către mijlocul secolului al XlX-lea întâlnim aici o societate multietnici, diversă sub raport profesional.

Faţă de 1850, în mai puţin de cincizeci de ani capitala românească şi-a modificat geografia umani, stăpânind fiecare detaliu şi controlând fiecare schimbare atât în structura urbanistică cât şi în privinţa modelării sociale în osmoză cu Occidentul. Pe străzile sale se vorbea fluent franceza, iar pe alocuri se făceau auzite italiana, germana, maghiara, greaca, sârbo-croata etc, oraşul având comunităţi etnice variate şi foarte dinamice cultural şi economic. Zeci de mii de germani, evrei, italieni, albanezi, bulgari, armeni, sârbi, greci, francezi, austrieci, turci trăiau în Bucureştii anului 1900 şi nu exista stradă, secundară chiar pe care să nu locuiască măcar câţiva neromâni.”

(Adrian Majuru)

„în cartea Bucureşti. Amintirile unui oraş am căutat să evoc clădiri dispărute, să descriu altele încă în fiinţă, dar care pot dispărea de la o zi la alta, oraşul cerând prefaceri radicale care nu cruţă. Am căutat, iarăşi să evoc ceva din felul de trai al bunicilor arătând că la noi nu era mai rău ca în alte părţi, putând sta fără sfială alături. Am mai căutat să păstrez cât mai cinstită obiectivitate.”

(Emanoil Hagi – Mosco, 1960)

„Capitală a unui pământ tragic unde adesea totul sfârşeşte în comic, Bucureştiul s-a lăsat în voia evenimentelor fără acea rigiditate şi, prin urmare fără acea fragilitate pe care o provoacă mânia, lată de ce, străbătând curba sinuoasă a unui destin picaresc, Bucureştiul a rămas vesel.”

(Paul Morand, 1935)