Prezentarea volumului: ANII PIERDUȚI. AMINTIRILE UNUI ARCHITECTDEPORTAT ÎN URSS -autor JEAN SCHAFHÜTL

Conferința-dezbatere

DEPORTAREA ȘI DETENȚIA, FILE DE ISTORIE

  1.  VLAD MITRIC-CIUPE, drCOSMIN BUDEANCĂ,
  2. ALEXANDRU MURAD MIRONOV

Casa de Cultură Friedrich Schiller, împreună cu F.D.G.R. – Forumul regional Regiunea Extracarpatică au comemorat 71 de ani de la deportarea etnicilor germani din România în URSS, pentru reconstrucția Uniunii Sovietice, iar  în 21 ianuarie 2016 a avut loc  prezentarea volumului „Anii pierduți. Amintirile unui architect deportat în URSS”, autor arh. Jean Schafhütl, editura Vremea, 2015 și conferința-dezbatere „Deportarea și detenția, file de istorie”

A prezentat: dr. Vlad Mitric-Ciupe (asistent univ. –  Facultatea de Arhitectură a Universității „Spiru Haret“ din București): „Anii pierduți. Amintirile unui architect deportat in URSS” , drCosmin Budeancă (expert,  Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc): „Consecințele deportărilor aspra comunităţii germane din România”, dr. Alexandru Murad Mironov (lector univ. la Facultatea de Istorie, Universitatea  Bucureşti; cercetător ştiinţific III, Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului, Academia Română): Deportarea etnicilor germani: context general şi particularităţi locale.” dr. Sorin Lavric (redactor – Editura Humanitas, profesor – Facultatea de Filozofie, Bucuresti)„Un destin confiscat”. 

Au participat: Christiane Cosmatu,  Subsecretar de Stat, Departamentul pentru Relații Interetnice, Guverul României, dr. Klaus Fabritius, Președintele F.D.G.R. – Regiunea Extracarpatică.

Imaginile expoziției de fotografieFranz Binder, Anton Ferenschutz, Francisc Dercze, Matilda Jica. Ilustrația muzicală: Cristian Balaş, vioară. Coordonatorul proiectului: Aurora Fabritius.

„Schafhütl e un intelectual sadea, înalt în viziune şi melodios în expresie. Împotriva opiniei curente că literatura carcerală este nereuşită sub unghi estetic, limba memoriilor de faţă e mătăsoasă. Citeşti volumul cu plăcere, ca pe o mărturie înzestrată cu farmec literar. Autorul nu se lamentează şi nici nu osîndeşte, dar se revoltă împotriva dramei de care a avut parte. De ce a trebuit să treacă prin ce a trecut? Schafhütl se va întoarce în România în 1950, absolvind în final Arhitectura. Anii pierduţi sunt o mărturie cîntărind cît ruperea unei tăceri”. (Sorin  Lavric, România literară”).