Prof. univ. dr. MANUELA CERNAT, ROMULUS RUSAN, LUCIA HOSSU-LONGIN
In cadrul ciclului „Moștenirea culturală germană din România” în 20 octombrie 2016 a avut loc conferința și vizionarea filmului „Demonul simplificării”– Momente din viața scriitorului Hans Bergel”, realizat de Lucia Hossu-Longin și Dan Necușulea.
Au prezentat: prof. univ. dr. Manuela Cernat, critic și istoric de artă, Romulus Rusan, Lucia Hossu-Longin. Scriitorul Hans Bergel avea 19 ani, în 1944, când România a fost ocupată de trupele sovietice. Locuia în Sibiu, era sportiv, schior de performanţă, avea prieteni buni nu numai din minoritatea germană, ci şi din cluburile sportive româneşti ale oraşului. În decurs de trei ani, tânărul Hans Bergel a dus acte, provizii, informaţii luptătorilor din munţii Sebeşului, ofiţerilor din Armata Regală Română, care refuzaseră să lupte de partea Armatei Roşii şi stăteau ascunşi în pădure. În toată iarna ’45 – ’45 a îndeplinit misiuni grele, riscante, luând legătura cu „nesupuşii” din văile Munţilor Făgăraş.
„Pentru mine a fost decisiv în această perioadă, faptul că am cunoscut oameni dispuşi să plătească cel mai mare preţ pentru libertate; niciodată până în acel moment nu întâlnisem asemenea oameni. Problema lor nu era de natură militară, ci morală. Atât timp cât existăm – spuneau ei – şi oamenii din ţară ştiu acest lucru, ei şi naţiunea mai au demnitate. Ceea ce facem nu este lipsit de sens: transmitem tuturor un semnal în sensul păstrării curajului şi speranţei într-o ţară tiranizată.” (Hans Bergel, „Literatură şi rezistenţă”)
„Filmul Demonul simplificării (56 minute), o producție TVR 2 în seria Reconstituiri (2007), abordează un moment dramatic din biografia lui Hans Bergel, scriitor de limbă germană din România care a trecut de mai multe ori prin închisoare și a suferit pentru ceea ce a scris. Parabola folosită în nuvela sa Principele și bardul critica cenzura din sistemul comunist. Bergel a fost judecat în 1959, împreună cu patru scriitori germani, de Tribunalul Militar din Brașov și condamnat la 15 ani de detenție. Unul dintre prietenii lui studenți l-a trădat și la proces a devenit martor al acuzării. Întunericul sufletului omenesc este insondabil… Filmul pune față în față două mărturii: ale victimei și ale prietenului trădător. Subiectul atinge astfel o temă substanțială a existenței umane: nevoia de adevăr. Reconstituit chiar și după 70 de ani.” (Lucia Hossu-Longin, 2
