Casa de cultură „Friedrich Schiller” promovând literatura contempoară în limba germană din România a continuat colaborarea cu scriitoarea Carmen Elisabeth Puchianu și a organizat în 23.09.2012 lansarea romanului Patula Râde.
„Patula lacht/ Patula Râde” este primul roman al scriitoarei şi abordează dintr-un unghi ironic şi personal tema morţii. Avänd o puternică tentă autobiografică, romanul aduce în prima plan relaţia mamă-fiică şi prezintă viaţa unei familii din Transilvania, de-a lungul a trei generaţii. Caracterizat de autoare drept o lucrare de tip „patchwork”, romanul este compus din transgresiuni între trecut şi prezent, eroina fiind invadată de amintiri din toate perioadele vieţii ei.
„Un roman despre femei si familie, povestea unei relatii mama-fiica deosebit de intensiva, istorie de viata din Transilvania si decursul unei vieti multiculturale schimbate a unui oras roman-german-maghiar.
Peste trei generatii povesteste Carmen Elisabeth Puchianu povestea unui familii transilvanene, in care femeile diferitelor generatii stau in prim plan.
Trecutul si prezentul se intalnesc in personajul din titlu, astfel incat sa rezulte un caleidoscop al vietii de dinainte si de dupa revolutia din 1989.
General valabila este moartea in aceasta carte, care este prezentata din perspectiva ironica a autoarei.“
În 24 octombrie 2012, Ambasada României la Berlin și Forumul German-Român au organizat o seară de lectură cu scriitoarea română de origine germană, Carmen Elisabeth Puchianu, pentru prezentarea cărţii sale “Patula lacht” (Patula râde).
În deschiderea evenimentului au vorbit Susanne Kastner (SPD), preşedinte al Grupului parlamentar de prietenie Germania-România şi al Forumului German-Român, parlamentarul Erich G. Fritz (CDU), vicepreşedinte al Forumului German-Român, şi Adriana Stănescu, prim-colaborator în cadrul Ambasadei. Scriitoarea Carmen Puchianu a citit mai multe fragmente captivante din cartea sa.
„Carmen Elisabeth Puchianu, profesor univ. dr. la Universitatea Transilvania Brașov, scriitoare de limbă germană, provocată să vorbească despre fenomenul exodului, înainte și după 1989, Carmen Elisabeth Puchianu mi-a mărturisit de-alungul unei convorbiri de 30 de minute, că au existat motive importante care au ținut-o pe loc, legată de România. Rațiunea pentru care nu a plecat din țară a fost deopotrivă sentimentală ca și profesională:
“… cu plecatul în lume nu a fost foarte simplu. Provenind dintr-o familie multietnică (germano-maghiaro-romană) m-am simțit întotdeauna în primul rând germană, asta prin atașamentul deosebit pe care l-am avut față de mama și partea săsească a familiei – tatăl mamei era sas din zona Mediașului. Crescând sub ocrotirea mamei, care după nașterea mea a fost casnică până la moartea prematură a tatălui meu (în 1972) m-am simțit cu totul acasă în cultura și limba germană. Am urmat școala germană și am studiat engleza și germana la facultate.( …) Legatura cu mama era atât de intensă încât oricum nici una dintre noi nu ar fi plecat fără cealaltă. După revoluție pentru mama și pentru mine nu intra în discuție emigrarea pentru că am sperat ca lucrurile să se schimbe și în România, mai ales că ni se deschisese perspectiva călătoriilor. A fost greu de acceptat acel val de emigrari la inceputul anilor 1990, dar oricum nu m-a luat nici atunci valul…Mă simt acasă aici in Transilvania, în Brașov sau mai bine zis Kronstadt, îmi corespunde structurii mele de metis cultural și spiritual.“ (Roxana Păsculescu, Radio România Cutural, 13. Octombrie 2019)
„Carmen Elisabeth Puchianu se pricepe ca nici un alt scriitor de limba germană trăitor în România să transforme întâmmplări banale în evenimente deosebite sub forma unor veritabile opere de artă. Cu acuratețe, spirit critic și farmec intelectual, autoarea reușește să șlefuiască textele într-un limbaj deosebit. „ (Mariana Lăzărescu, „Allgemeine Deutsche Zeitung für Rumänien„, 14. 08.1998).
„Carmen Elisabeth Puchianu continuă atât linia realist critică a liricii germane recente, cît și proza scurtă cu tentă satirică.„ (Igmar Brantsch, „Karpatenrundschau”)
„În toate textele ei Carmen E. Puchianu nu se dovedește doar o profundă observatoare a realității ci și o aprigă judecătoare a acesteia. () Privirea critică îndreptată spre determinarea figurilor ei () ne lasă să ne întrebăm pe bună dreptate cu ce gen literar avem de a face aici: cu caricatura sau cu thriller-ul de tip psihologic.„ (Sabine Morres, „Südostdeutsche Vierteljahresblätter”)
Carmen Elisabeth Puchianu s-a nascut la 27 noiembrie 1956 in Brasov. Este fiica lui Gheorghe Puchianu si a lui Hildegard Puchianu (nascuta Muerth).
A absolvit Liceul german „Johannes Honterus” din Brasov (1975) si Facultatea de Limbi si literaturi germanice a Universitatii din Bucuresti, specializarea Anglistica si Germanistica (1979). A facut parte din cenaclului literar afiliat revistei „Karpatenrundschau” din Brasov.
A fost profesoara de engleza in Filipestii de Tirg (Prahova) si, ulterior, profesoara de germana la
liceul Johannes Honterus” din Brasov (1983— 1995).
Intre 1993-l995 a colaborat la postul de televiziune RTT (emisiunile in limba germana) și la Radio Brasov (emisiunile in limba germană pentru adulți si pentru copii).
Debutează publicistic cu poezii in limba germană în revista „Neue Literatur” din Bucuresti (1980).
Debutul editorial are loc în 1988 în antologia de poezie în limba germană Der Zweite Horizont / Al
doilea orizont (Ed. Dacia, 1988).
Colaborează la: „Neue Literatur”, „Karpatenrundschau” (Brasov), „Passauer Pegasus” (Passau, Germania), „Noisma” (Ziirich, Elvetia) s.a.
A publicat volumele: Das Aufschieben der Zwolfen Stunden auf die Dreizehnte / Amânarea ceasului al doisprezecelea pe cel de-al treisprezecelea (poezie, Ed. Dacia, 1991); Amsel – Schwartzer Vogel/ Mierla -pasare neagra (Povestiri, Ed. Lagrev, Munchen, 1995; editia a Ii-a, 1997); Der Ameisenhaufen und andere Geschichten / Mușuroiul și alte povestiri (povestiri, Ed. Aldus, 1998); Das Schulspiel im Deutschunterricht und Ausserhalb Desselben, Ein Handbuch fur Deutschlehrer / Jocul scenic în predarea limbii germane. Un indrumar pentru profesorii de germană (Ed. Aldus, 1996).
A coordonat volumul de eseuri Kronstadter Beitrage zur Germanistischen Forschung / Contribuții brașovene la studiul germanisticii, volum 1 si II (Ed. Aldus, 2000). A publicat cursuri despre literatura germană a secolelor 17 și 18 (1997, 1998). Povestiri ale autoarei au aparut în traducere in limba romană în publicațiile brațovene „Foaie pentru minte, inima și literatură” și „Astra”, iar în limba maghiară în antologia revistei „Brassoi Lapok” (1996, traducere de Eva Lendvay).
Este deținătoarea urmatoarelor premii: premiul pentru debut „Silberdistel -Preis” acordat de revista „Karpatenrundschau” (Brasov, 1983), premiul pentru debut în poezie în limba germană acordat de Asociația Scriitorilor din Brașov (1993), premiul „Adolf Meschendorfer” acordat de Asociatia
Scriitorilor din Brașov (1996).
Din 2016 eate prof. univ. dr. la Universitatea „Transilvania” din Brasov (din 1995) și sef al catedrei de Limbi si literaturi straine. Este membră a Uniunii Scriitorilor din Romania.
Despre cartile autoarei au formulat opinii critice: Anca Badulescu – Mierla, pasare neagra („Foaie pentru minte, inima si literatura”. Brasov, ian. 1996); Mariana Lazarescu – Die Zeit als Metaphor bei Carmen Elisabeth Puchianu / Timpul ca metafora la Carmen Elisabeth Puchianu („Allgemeine Deutsche Zeitung fur Rumanien”, 14 aug. 1998); Axei Bamer (in volum Aufsatze zur Germanistik, Ed. Mirton, Timisoara, 1998); Ingmar Brantsch (in reviste literare din Koln, Dusseldorf); Sabine Morres si Dieter Roth (recenzii la volum Amsel -Schwartze Vogel in „Sudostdeutsche Vierteljahresblatter”, Munchen) s.a.
