Conferința dezbatere: Redefinirea istoriei naţionale – Lucian Boia şi cărţile sale

Casa de cultură „Friedrich Schiller”  şi Forumul Democrat al Germanilor din Bucureşti au organizat în 3.05.2013 mai, masa rotundă cu tema  Redefinirea istoriei naţionale – Lucian Boia şi cărţile sale – „Tragedia Germaniei 1914-1945” şi „Germanofilii – Elita intelectuală românească în anii Primului Război Mondial”.

La acest eveniment au participat: Lucian Boia, istoric,  Mircea Babeş, istoric, (preşedintele fundaţiei Humbold), Adrian Mihalache, scriitor, critic de artă (Institutul Politehnic), Alexandru Popovici, matematician (Universitatea Americană), Bogdan Murgescu, (istoric, Universitatea Bucureşti, Facultatea de istorie),  Zoltán ROSTÁS (Facultatea de Sociologie Miercurea Ciuc), dr. Adrian Majuru (Director al Muzeului Mina Minovici), dr. Virgil Ştefan Niţulescu (istoric, Director al Muzeului Ţăranului Român), Ioan Opriş ( istoric şi profesor universitar), Narcis Dorin Ioan (Director al Muzeului Bran), Dumitru Murariu (Director al Muzeului Naţional de Istorie Naturală „Grigore Antipa”). Coordonatorul proiectului: Aurora Fabritius.

De mai bine de douăzeci de ani, istoricii de toate vârstele şi coloraturile sunt dominaţi de obsesia comportamentului public al intelectualilor români în sec.XX. S-a scris mult, mai ales de la înălţimea prezidiului unui complet de judecată morală, adesea fără a se putea administra toate probele unui dosar imens şi încâlcit, dar şi fără înţelegerea deplină a naturii umane.
Dacă nu sunt consideraţi de-a dreptul factori cauzali în istorie, intelectualii sunt cel puţin datori cu atitudini exemplare. Însă atunci când, între 1930-1950, membrii elitei intelectuale, odata cu societatea trec prin mai multe schimbări de regim, adevarata miză a discuţiei este OMENESCUL, cu toate nuanţele sale.”                                                                                (Lucian Boia)

Am zice că intelectualul, mai ales el, ar trebui să fie un om liber. Nu înseamnă că şi este. E supus, ca oricine, conjuncturilor istorice şi presiunilor ideologice. Într-un fel sau altul, cariera lui e dependentă de Putere (cu atât mai mult într-un regim autoritar şi, fără doar şi poate, într-unul totalitar). Nu puţini intelectuali au de altfel FASCINAŢIA Puterii, se simt ei înşişi mai puternici adăpostiţi la umbra ei.

În tot cazul, intelectualul are o abiltate: aceea de a găsi de fiecare dată argumente potrivite pentru a justifica şi a se justifica. Mai ales atunci când i se pare că istoria şi-a dat verdictul. Pentru intelectual, glasul istoriei este irezistibil”                                                      (Lucian Boia)

Lucian BOIA, născut în Bucureşti la 1 februarie 1944, este profesor la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. Opera sa, întinsă şi variată, cuprinde numeroase titluri apărute în România şi în Franţa, precum şi traduceri în engleză, germană şi în alte limbi.

Preocupat îndeosebi de istoria ideilor şi a imaginarului, s-a remarcat atât prin lucrări teoretice privitoare la istorie (Jocul cu trecutul. Istoria între adevăr şi ficţiune) şi la imaginar (Pentru o istorie a imaginarului), cât şi prin investigarea consecventă a unei largi game de mitologii (de la viaţa extraterestră şi sfârşitul lumii până la comunism, naţionalism şi democraţie). A adus, de asemenea, noi interpretări privitoare la istoria Occidentului şi la istoria Franţei. În 1997, lucrarea sa Istorie şi mit în conştiinţa românească a stârnit senzaţie şi a rămas de atunci un punct de reper în redefinirea istoriei naţionale.