În cadrul tradiției prezentărilor istoriei României, Casa de Cultură „Friedrich Schiller” și Primăria Municipiului București organizează joi, 14 aprilie 2022, ora 17.30, conferința Arta Renașterii Italiene. Michelangelo și refuzul de a picta Capela Sixtină de la Vatican.
Prezintă: Leonard VELCESCU, doctor în istoria artei la École Pratique des Hautes Études (Paris-Sorbona), profesor la Universitatea din Pitești.
Foto: Nini Vasilescu
Renașterea a fost o perioadă de vitalitate excepțională în arte. Apărută în Italia, la Florența, Renașterea reprezintă o eliberare de rigiditatea dogmatică a Evului Mediu prin care se deschid noi drumuri în istoria artei.
În jurul anului 1400 și timp de două secole, Europa a fost revoluţionată de o abundenţă de idei inovatoare: noi metode de construire, un stil artistic nou și noi moduri de viață. Dintre toți marii maeștrii ai Renașterii, un loc
aparte îl ocupă sculptorul Michelangelo Lodovico Buonarroti Simoni.
Capela Sixtină a Domului „Sfântul Petru” (San Pietro) din Vatican a fost construită între anii 1472-1483, în timpul pontificatului papei Sixtus al IV-lea, de unde îi provine numele. În 1508 Papa Iuliu al II-lea i-a încredințat
lui Michelangelo pictarea plafonului (Geneza, Facerea Lumii), care inițial reprezenta un cer albastru cu stele aurii. Executarea acestei lucrări a durat patru ani (1508-1512), artistul depune un efort istovitor, lucrează mai
mult singur, stând ore în șir pe schele. Michelangelo ar fi trebuit să picteze figurile celor 12 apostoli, iar când lucrarea a fost desăvârșită, aceasta cuprindea peste 3000 de figuri pe o suprafață de aproape 500 m². Frescele
au fost sfințite cu ocazia sărbătorii Tuturor Sfinților, în anul 1512, iar ulterior Michelangelo va picta și fundalul peretelui altarului (Judecata de Apoi, 1535-1541).
Istoricul de artă italian Giorgio Vasari (1511-1574) povestește în lucrarea sa Viețile celor mai renumiți arhitecți, pictori și sculptori italiani, de la Cimabue până în timpurile noastre: „Aflând că vor fi descoperite frescele, s-a adunat toată suflarea să privească picturile, rămânând cu toții muți de încântare.” Artistul a folosit culori vii care, după renovarea Capelei între 1981 și 1994, și-au recăpătat în întregime strălucirea. Datorită acestor
compoziții picturale cu caracter puternic personale, realizate la Capela Sixtina, în care Michelangelo a introdus masiv nudul în pictura canonică religioasă creștină (catolică), precum și temele tunultoase noi aduse, artistul a schimbat complet tot ce se crease până atunci în mediul iconografic bisericesc catolic. Acest fapt neobișnuit a șocat vreme de mulți ani și această operă va fi umbrită de prejudecățile puritane în contextul perioadei
respective. În anul 1564, Papa Pius al IV-lea (1499-1565) a poruncit să se picteze o draperie menită să acopere goliciunile personajelor. Creația lui Michelangelo a rămas neînțeleasă vreme de două secole și a fost acuzată
adesea ca fiind „perversă” sau că „încalcă conveniențele” canonice religioase. (Dr. Leonard VELCESCU) Leonard VELCESCU
Profesia: istoric de artă și arheolog. Doctor în istoria artei și arheologie, Sorbonna și École Pratiques des Hautes Études (Paris) Departamentul de Artă Antică – cercetător în istoria artei; Cercetător CRESEM – echipa
CRHISM – Universitatea din Perpignan «Via Domitia» – Franța; Președinte de onoare al Asociației Identitate Culturală Contemporană (București); Profesor la Universitatea din Pitești. În anul 2012 a primit premiul
Eudoxiu Hurmuzachi al Academiei Române pentru cartea Les Daces dans la sculpture romaine. Etude d’iconographie antique.
Evenimentul se va desfăşura în limba română.