Vernisajului expoziției de pictură și lansării albumului „PRIN REVERIE LA LIMITA HAOSULUI”


În cadrul evenimentelor dedicate programului „Moștenirea culturală germană din România”, Casa de Cultură “Friedrich Schiller” a organizat în  24 octombrie 2019 evenimentul intitulat „PRIN REVERIE LA LIMITA HAOSULUI”, cu prilejul vernisajului expoziției de pictură și a lansării albumului artistului plastic Eduard Duldner, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România și membru al Forumului Democrat al Germanilor din București.

Macheta artistică: Eduard Duldner; traducere română-germană: dr. Klaus Fabritius, Michael Duldner, Daniel Lindemann. Manifestarea este realizată în parteneriat cu F.D.G.R., Forumul Regional-Regiunea Extracarpatică și Forumul Democrat al Germanilor din București.

Acest album a fost editat de Forumul Democrat al Germanilor din România-Regiunea Extracarpatică, cu sprijinul Departamentului pentru Relații Interetnice din cadrul Guvernului României.

Au prezentat: Dr. Doina PĂULEANU, director, Muzeul de Artă, Constanța, Eduard DULDNER, artist plastic. A participat: Dr. Klaus FABRITIUS, Președintele F.D.G.R., Forumul Regional-Regiunea Extracarpatică. Ilustrația muzicală: Duo Pianistic Ana BOLDEA și Marius BOLDEA.

Coordonatorul evenimentului: Aurora FABRITIUS.

„Am ales pictura, căci îmi era la fel de vitală ca aerul. Mi s-a părut o fereastră prin care pot să-mi găsesc scăparea într-o altă lume”.   (Marc CHAGALL)

 „Albumul cuprinde lucrări pe care le-am realizat de-a lungul a peste 20 de ani: câteva de început (pictură și grafică) și patru serii de lucrări cu teme adiacente (grafică, pictură, tehnică mixtă), însoțite de câteva comentarii explicative privind conținutul lor conceptual. Ideile prezentate succint în aceste comentarii nu au constituit o sursă de inspirație ci, mai degrabă, reprezintă o analogie, ulterior formulată, a conținutului stărilor de inspirație intuitivă situate dincolo de cuvinte, care au condus la realizarea lucrărilor, cu preocupări și teorii mai mult sau mai puțin recente din domeniul științei și culturii umaniste. Am făcut apel la acestea din dorința de a propune privitorului un punct de sprijin de la care s-ar putea porni în vizionarea lucrărilor prezentate în acest album. […] Motivul declanșator al lucrărilor este orașul modern – simbolul unui colaj universal, în continuă mișcare și metamorfoză, cu ritmurile, sincopele sale și decupajele neîncetate pe care acestea le operează în țesătura continuității vizuale, împrăștiind în toate sensurile culori și informații. Arhitectura, construcție a omului, cadru și scenă a existenței umane în genere reprezentată ca o realitate cu efect de constrângere – linii late, negre, fâșii brune, rețea care scandează ritmic planul extins – este transfigurată – pete colorate în formă de dreptunghi, delimitând teritoriul clădirilor, al zonelor diferite – până la iluzia unei realități arhitectonice – plutire a formelor arhitecturale, ritmica și dinamica unor mișcări dreptunghiulare ascendente sau procesul curgerii lor orizontale”.   (Eduard DULDNER)

„Eduard Duldner caută în formele, faptele și energiile vieții cotidiene, geometria lor secretă, dar și capacitatea lor de a compune, sublima, un model care poate fi extins, chiar generalizat.

În acest sens, artistul funcționează de la început cu reduceri: culorile sunt necesare în măsura în care, repetitive și într-o cheie simbolică, sunt capabile să transmită relații spațiale și vectori de comunicare. Din acest motiv intensitatea lor trebuie să fie egală, evitând edulcoratia, modularea, efectul perspectivei, în încercarea de a ascunde (fără succes imediat) creativitatea și entuziasmul creativ al autorului. Sunt preferate tonurile de ocru, negru adânc alunecat în pete violente, zone tensionate, scrierile codificate, dungi, puncte, curbe, rute emergente. Formele sunt necesare pentru a supune realitatea, care eminamente este banală, disarmonică, unui proces de selecție esențial care a acoperit deja aspecte și etape ale unui dramatism concentrat; de la acest punct de deconstrucție, de la disputa acestui artist cu lumea, se creează noi structuri care sunt esențiale, heliotrope (lumea este văzută de sus și aspiră spre înalt), purtătoare de idei și sensuri, capabile să se organizeze în forme greu previzibile, dar capabile să dea naștere, la timpul cuvenit, modelelor proeminente.

Dimensiunile fracționare ocupate de fractali sunt cadențe complexe, sinuoase, deconcertante, întrerupte, cadențe reluate, discontinuități, incongruențe,  spațiu concav, decupaje, inserții grafice, pete, stropi și scurgeri de culoare, apetența formelor spre plan sau volum, spre compresia sau expandarea frontierelor; sunt elemente ale unui limbaj specializat în discernerea carora privitorul iși poate angaja pe deplin si eficient posibilitățile exploratorii. Lucrarea Geometrie și forme emergente” – asamblaj lemn acrilic – evidențiază calitatea materialelor și a tehnicilor folosite, gestul artistului are amplitudine, vigoare și siguranță, elementele prezentate au o aparența variabila, ascendenta, albul suportului valorifică dinamica și zonele concentrate de ocru și negru, fragmente ale unui text ermetic ar putea face accesibile atât drumul ascuns, cât și căile de a merge mai departe.

„Transformări afine”, o lucrare cu dimensiuni, materiale și tehnica similare, este parte a aceleiași abordari plastice, vizând oportunități de a explora, analiza, recompune și sugera noi căi ale lumii vizibile; cheia abstractă a lucrării sugerează un peisaj orizontal ridicat, elementul teluric, în zona adiacentă, compact și egal în intensitate, este supus unor schimbări din adâncuri; în jumătatea superioară a imaginii, acoperisul unei forme se prăbușește, se frânge și se propagă, fără excese, este materie in spațiu, transformându-l.” (Doina PĂULEANU – Catalogul de prezentare a Galeriei Senso la Contemporary Art Ruhr (CAR) – Essen, octombrie 2015)

Este o suită remarcabilă de lucrări.. Există niște tensiuni resorbite într-un limbaj plastic ajuns la limitele expresivității sale. Există o frumusețe a felului în care aceste forme se articulează.. Este vorba despre desen în primul rând, care are o certitudine exemplară”  (Doina PĂULEANU4 generații de artiști la Galeria Sensocomentariu la expoziția Art Summer Fair  Galeria senso 2016)

Eduard Duldner a lucrat cu toate mijloacele aflate în posesia sa pentru a-și găsi drumul în labirintul artei contemporane. Pânzele sale…exced figurativul, deși putem regăsi în ele emanația unui profund angajament fată de natură. Pictor și interpret al momentelor emoționale, pornind de la forme și, mai ales, de la culori, el iși realizează lucrările cu materiale sensibile și suple, aplicate pe panză în pasta, cu cuțitul sau pensula…Contemplând lucrarile sale devii conștient de  tensiunea care există între acțiune și meditație, între travaliu și meditație, între evadare și contemplație.

„Găsim încă, în peisajul artei și al culturii, oaze unde lucrează artiști cu idei proaspete și plini de entuziasm, și unde mâna murdară a lui mamona nu a pătruns încă. Eduard Duldner este dintre aceștia.  Limbajul artei sale este limbajul inimii sale, pe care nu-l vom putea înțelege decât cu inima. Din momentul în care ochii noștri pot regăsi odihna și inima noastra pacea emoției, acest artist atât de sensibil își va fi atins scopul sau, așa cum spunea el însuși, i se va fi implinit speranța ca lucrările sale să răspundă așteptărilor publicului flamand. ” (Prosper VAN LEEUW – Introducere la expoziția lui Eduard Duldner, la Diest – Diest, Belgia, iunie 1996)

în cadrul expoziției Expresivitate și culoare de la galeria Senso, o enclavă la etaj este dedicatâ unei ..”personale” Eduard Duldner, în care sunt prezentate trei grupuri de lucrări de grafică, realizate în tempera: Confruntare, Halucinație și Dialog. Ciclul Dialog este, de fapt, o poveste despre imposibilitatea dialogului. Brunurile și negrul, cu accente de roșu, formele mișcate, tensionate, generatoare de neliniste și chiar violența contrazic titlul lucrarilor. Aceeasi gamă cromatică bazată pe brun și negru, cu accente de alb, o întâlnim și in Halucinații. Suprafețele întunecate sunt intrerupte, fulgurant, de semne marcând o „scriere” încifrată, iar formele aparțin unei lumi deconstruite. Sunt forme mici, prinse într-un vârtej de conexiuni, întâlnindu-se și despărțindu-se într-un ritm alert, parând, din timp in timp, să contureze figuri omenești sau arhitecturi fantasmatice. Cu o mai explicită adresare, ciclul Confruntare face apel la coride. într-un spațiu continuu, prezentări secventiale de tauri, urmându-se uneori ca in picturile rupestre, devin metafora cotidianului. Silueta umană aproape lipseste, elementele de arhitectură schițate în partea de sus a imaginilor vorbesc prin specificitatea lor (influențe maure, elemente baroce) aparent despre Spania, de fapt, despre amalgamata lume contemporană, cu diversitatea ei creatoare de interrelații, dar și de divergențe. Gama cromatică se schimbă, fondurile ocru sau roșu scot în evidență forța volumelor negre ale corpurilor taurilor, antrenate într-o mișcare energică, violentă chiar.(Victoria ANGHELESCU – Semnele timpului nostruZiarul de duminică, 8 iun 2007)

Întâmplător sau nu, Eduard Duldner ne oferă… cealaltă ipostază. Neliniştea. Lupta perpetuă cu lumea, dar o lume în care pictorul transferă asupra celorlalţi propria-i conştiinţă. De la Limita haosului la Ordine impredictibilă, lucrările sale – în acelaşi format, 100×100 cm, şi cu aceeaşi tehnică, asamblaj/acrilic/lemn – impun prin sobrietate cromatică – mult negru şi griuri învingând căldura culorilor de pământ – şi prin claritatea mesajului pe care succesivele gesturi de revoltă îl fac să palpite, viu la fiecare întâlnire cu privitorul”. (Marina Roman – Comentariu la expoziția “Conexiuni și semne”- galeria Senso iulie 2014Ziarul ”Ultima Oră”, august 2014)

EDUARD DULDNER

Artist plastic român de etnie germană. Născut la 4 noiembrie 1960 în Bucuresti.

Studii: Universitatea de Arte din Bucuresti, Facultatea de Arte Plastice, Secția Pictură, profesor Marin Gherasim; licențiat în Arte Plastice și Decorative; Liceul de artă „Nicolae Tonitza” București; Colegiul german „Goethe” București

Activitate: Lucrări de pictură, grafică, artă religioasă (icoane pe sticlă, pe lemn, frescă), restaurare.

Membru al Uniunii Artiștilor Plastici din Romania

Expoziții personale: 2014 România, București – Galeria senso, 2007 România, București –  Galeria Senso, 2005 România, București –  Galeria Căminul Artei, 1998 România, București –  Casa Americii Latine , 1996 Belgia, Diest – Lackenhal, 1995 Belgia, Diest – Begijnhof, 1995 Belgia, Tessenderloo –  Cultureel Centrum, 1995 Belgia, Lint –  De Witte Merel Centrum

Expoziții de grup: 2016 România, București – Galeria senso -Summer Art Fair, 2014 Germania, Essen – Contemporary Art Ruhr (CAR), 2007 România, București –  Galeria Senso, 2000 Italia, Veneția –  Institutul Român de Cultură și Cercetare Umanistică, 1997 România, București –  Galeria Apollo, 1996 Italia, Veneția –  Institutul Român de Cultură și Cercetare Umanistică, 1995 România, București, – Teatrul Național galeria etaj 3 /4, Expoziția Municipală, 1994 germania, Passau – „Bildergalerie auf  der Brücke”, 1993 România, București –  Sala Dalles

Lucrări în colecții publice și private din : România, Belgia, Canada, Franța, Germania, Marea Britanie, Serbia, Ungaria, Italia, SUA.