Casa de Cultură „Friedrich Schiller” a organizat în 17.09. 2013 conferinţa dezbatere „Fenomenul Balcic”. Continuînd tradiţia ciclului de conferinţe „Oameni şi locuri importante în cultura română”, manifestarea este organizată în parteneriat cu Muzeul de Artă Constanţa, Elite Art Gallery, Elite Art Club Unesco.
La eveniment au participat: Dr. Doina PĂULEANU, directorul Muzeului de Artă Constanţa, „Balcicul în pictura română” și prezentarea albumului cu același nume, Pavel ȘUŞARĂ, critic de artă, „Balcicul între mitologie și turism” – o privire analitică a ceea ce a fost Balcicul interbelic și perspectivele turistice actuale, Mihaela DRAGOMIR, preşedinte Elite Art Club Unesco, „Pictori de azi la Balcic” (initiat in 2003 Elite Art Club Unesco ) privind redeschiderea taberei de pictură si despre pictorii contemporani, care au participat la expozițiile și colocviile organizate anual la Balcic.
Totodată au fost vernisate 2 expoziții: expozitia de fotografie, cu selecții ale picturilor interbelice din albumul Doinei Păuleanu „Balcicul în cultura română” , expozitia de pictură din creația pictorilor contemporani, participanți la proiectul „Pictori de azi la Balcic”.
Acompaniament muzical: Orchestra de suflători Karpaten – Show condusă de Hans GROZA. Coordonatorul proiectului: Aurora FABRITIUS.
„…am avut o simţire că locul acesta ori mă aşteptase pe mine, ori că eu trăisem totdeauna în aşteptarea lui (…). Făceam parte din loc şi locul acela făcea parte din mine.”
(MARIA, Regina României, Casele mele de vis)
„Te binecuvântez, iubită Românie, ţara bucuriilor şi durerilor mele, frumoasă ţară, care ai trăit în inima mea şi ale cărei cărări le-am cunoscut toate. Frumoasă ţară pe care am văzut-o întregită, a cărei soartă mi-a fost îngăduit să o văd împlinită. Fii tu veşnic îmbelşugată, fii tu mare şi plină de cinste, să stai veşnic falnică printre naţiuni, să fii cinstită, iubită şi pricepută.” (MARIA, Regina României, TESTAMENT)
„Se poate vorbi de o „Coasta de Argint” în aceste locuri deosebit de binecuvintate care duc în jos pina la pădurile de smochini din preajma Varnei. Nu e ceasul răsfrângerilor atât de admirate. poate chiar ca niciodată țărmul nu poate da nota caracteristiăa. mai presus de orice, într-o frenezie de lumină, e Marea care se zbate neadormită. (Nicolae Iorga, 1928)
BALCIC (sau Balchik în limba bulgară), este un orăşel situat pe ţărmul Mării Negre,în Bulgaria, la circa 60 de km de Vama Veche. Intre anii 1913 – 1940 a aparţinut României, în urma celui de al doilea război balcanic (iunie – august 1913). În 1940, Cadrilaterul, inclusiv Balcicul, a fost redobândit de Bulgaria. In Balcic se află celebrul Castel (“Cuibul liniştit”), reşedinţa preferată a Reginei Maria a României, înconjurat de o la fel de celebră grădină botanică unicat în Europa centrală şi de est, în special datoritî colecţiei de cactuşi. Pentru mult timp oraşul a fost supranumit Oraşul Alb, din cauza dealurilor albicioase din jur. De altfel, întregului ţărm i s-a spus, din aceleaşi motive, Coasta de Argint. In prezent, broşurile din Bulgaria care prezintă oraşulîil numesc “perla litoralului bulgăesc”. Balcicul are o istorie bogată, putîndu-se observaşsi astăzi urmele multor culturi. A fost creat acum aproximativ 2.600 de ani, fiind un succesor al localităţii trace Kruni şi al oraşului grecesc antic Dionissopolis. Două atracţii turistice importante, aflate în relativă apropiere, sunt Capul Kaliakra, situat la circa 35 de kilometri distanţă şi orăşelul Nessebar, ceva mai departe – circa 120 de kilometri
„Dacă explorarea iniţială a Balcicului a avut pentru pictorii români după anul 1913 calitatea unei descoperiri, în perioada interbelică micul port maritim a exercitat asupra artiştilor noştri o adevărată fascinaţie, clădită pe plămada din care se nasc marile iubiri. Ajuns în această căldare miraculoasă de reflexe şi tonuri, după cum numea Nicolae Tonitza aspectul de amfiteatru al orăşelului prăvălit vertiginos, odată cu străzile şi casele sale de piatră, spre mare, creatorii aveau revelaţia unui timp în care curgerea secolelor fusese suspendată, spre a se opri într-un topos abstract şi stralucitor.
Era, de fapt, locul pe care imaginaţia lor îl căutase febril, pretutindeni; era spaţiul miracolului biblic, era un colţ din Mediterana cu civilizaţiile sale esenţiale, era tărîmul în care, în sfîrşit înfrăţite, Orientul şi Occidentul puteau fraterniza…………………..
Despărţirea de Balcicul interbelic a fost o dramă personală pentru fiecare pictor român; tocmai de aceea, revenirea înseamnă regăsire O regăsire în care Elite Art Club Unesco a avut rol dublu, de pionierat şi de mecenat. Expoziţia Arc peste timp deschisă în 1912 în ambianţa Muzeului Naţional Cotroceni reface punţile dintre cele două reşedinţe regale şi pune în valoare, cu puterea argumentelor estetice, calea solară a picturii româneşti.“ (Dr. Doina Păuleanu)
„De unde vine resursa misterioasă a locului? Iată o întrebare care se adresează în aceeaşi măsură istoriei geologice şi omeneşti, dar şi clipei pe care tocmai o consumăm ca turişti lacomi şi grăbiţi Un posibil răspuns îl poate oferi, pîna la urmă, tor epoca de glorie a oraşului, aceea în care Regina Maria, cei mai importanţi pictori şi cei mai de seamă intelectuali români veneau la Balcic nu ca într-un loc obişnuit de odihnă, ci ca într-unul ieşit din scara umană, dacă nu de-a dreptul sacru.(…)Balcicul devine, astfel, un spaţiu al generozităţii, o adevărată unitate de măsură pentru fondul de sensibilitate al unui grup uman foarte larg, şi nu un instrument de cenzură sau un cîntar necruţător pentru performanţa individuală. Atunci cînd acest fenimen va fi studiat istoriografic şi critic în toată extensia şi profunzimea sa, cînd Balcicul va fi restituit artistic şi moral spaţiului nostru cultural aşa cum se cuvine, arta românească, în ansamblul ei, dar şi resorturile noastre sufleteşti, vor fi percepute mult mai corect şi mai nuanţat.” (Pavel Suşară, „Balcicul, între mitologie şi turism”)
„BALCIC nu a fost pentru noi o cucerire teritorială. El a fost mai mult o descoperire de ordin sufletesc.BALCIC adaugă ceva sensibilităţii româneşti şi, la rîndul său capătă noi înţelesuri şi noi valori mulţumită acestei sensibilităâi, fără de care ar fi rămas în veci punct geografic.
Destinul a vrut să-i înscrie numele pe harta poeziei şi a picturii. In cultura românească este un mic capitol distinct care poartă numele lui. Dacă s-ar întruni într-o expoziţie colectivătoate pînzele de inspiraţie balciciană, şi este un lucru care trebuie făcut cîndva, s-ar vedea lămurit cîte viziuni diferite a îmbogăţit şi stimulat Balcicul, pretexte pentru cîte călătorii a oferit!” (Mihail Sebastian)
BALCIC ONIRIC
„Există un dicţionar pe care adesea l-am consultat, Dicţionarul lucrurilor imaginare. El reuneşte toate aceste spaţii utopice constituite mental de-a lungul secolelor, spaţii unde nimeni n-a locuit şi pe care totuşi, în imaginaţie, generaţii e-a rîndul le-au locuit….insule departe de lume, paradisuri terestre, oraşe închipuite….Pentru a le inventaria autorul Dicţionarului a consultat cărţi mitice, poveţti şi construcţii ale spiritului care i-au furnizat nenumărate detalii materiale, descrieri precise de oameni sau peisaje. Locurile imaginare sunt concrete. Copil fiind, pentru mine Balcicul a avut acest statut și era un loc imaginar ancorat în real prin zeci de detalii provenind de la prietenii familiei. ..….. toate amintirile, multe altele, faceau din Balcic un loc al fericirii repetitiv evocată…
De atătea ori auzisem refrenul nostalgic „Balcic, mon amour !’’ Dar unde era el, copilul ce eram nu ştia ! şi astfel, din lipsă de informaţii geografice şi datorită frecventelor evocări, Balcicul a devenit pentru mine un loc imaginar ca acelea din celebrul Dicţionar. Nu-l localizam, dar de existenţa lui nu mă îndoiam……Oraş al pictorilor, utopie tivală, fantezie nocturnă. Blacicul este toate acestea….Balcicule un mit !“ (George Banu, Paris)
