Serară literară: JOACHIM WITTSTOCK CITEȘTE DINTR-UN MANUSCRIS ÎN PROZĂ
Casa de Cultură “Friedrich Schiller” a organizat în 03.11.2011 evenimentul „Joachim Wittstock citește dintr-un manuscris în proză“.
Joachim Wittstock s-a născut la 28 august 1939 în Sibiu. Anii de şcoală îi petrece la Braşov, iar la Universitatea din Cluj se dedică studiului limbii şi literaturii germane respectiv române (1956 – 1961). Activează ca profesor secundar şi bibliotecar la Cisnădie şi în oraşul său natal. În anii 1971 – 1999 lucrează ca istoric literar la Institutul de Cercetări Socio–Umane din Sibiu. Universitatea sibiană „Lucian Blaga“ i-a conferit titlul de Doctor honoris causa (2000).
Începând cu anul 1972 i-au apărut mai multe volume de versuri, schiţe, povestiri şi eseuri. Editurile dispuse să-i publice cărţile îşi aveau reşedinţa la Cluj (unde apare volumul de debut, „Săgeata cu mesaj“, 1972), Bucureşti (Editura Kriterion) şi Sibiu (Editura Hora).
O selecţie a prozei sale a apărut la Frankfurt am Main („Nasturele european. Proză contemplativă şi narativă“, 1991), la care s-a adăugat o altă apariţie externă, realizată la Innsbruck („Protectoarea dalmată a păcii. Două povestiri din actualitatea sudestului“, 1997). Editura ADZ din Bucureşti i-a publicat romanele „Confirmat şi sigilat“ (2003) şi „Lumea oferită nouă“ (2007).
În traducere română au apărut următoarele titluri: „Ploaie de cenuşă. Biografii paralele şi o comparaţie“, versiunea românească de Al. Teodorescu (numele autentic fiind Marcel Popescu), Editura Kriterion, Bucureşti, 1989; „Dumbrava morilor. Schiţe şi nuvele“, în traducerea Norei Iuga, Editura Institutului Cultural Român, Bucureşti, 2007; „Protectoarea dalmată a păcii. Pagini de proză“, traduse de Laura Balomiri, Nora Căpăţână, Ioana Constantin, Carmen Popa şi Maria Sass, Editura Techno Media, Sibiu, 2009.
Autorul este membru al Uniunii Scriitorilor din România, al Asociaţiei „Schiller“ (Marbach / Neckar, Germania) şi al Breslei Artiştilor (Esslingen, Germania).
Lui Joachim Wittstock i-au fost decernate premii ale Uniunii Scriitorilor din România (1978, 1983, 2002 şi premiul Opera–Omnia 2007 al Filialei Sibiu) precum şi Gratificaţii ale Fundaţiei Germane „Schiller” din Weimar (1991) şi ale Premiului „Andreas-Gryphius”, distincţie oferită de Breasla Artiştilor din Esslingen (1992). În anul 2010 a obţinut Premiul Cultural al Saşilor Ardeleni.
„Wittstock acordă propriilor texte dreptul la plasticitate, la fantezie, la adaosul arabescelor, la şăgălnicii elegiace, fără a lăsa însă libertatea de acţiune înclinaţiei spre jocul vioi, neangajat. Wttstock este un moralist discret şi prudent, dar consecvent.” Peter Motzan (1977)
„Unde se răspândeşte o melancolie profundă şi unde cavalerul tristei figuri aruncă umbre lungi este prezent el, Joachim Wittstock, neputând altfel, situat în miezul întâmplărilor, cu ochi deschişi.” Peter Motzan (1984)
„În povestirile lui, scrise cu o exactitate realistă, aproape matematică, trecutul şi prezentul curg laolaltă fără linii de demarcaţie ca şi când te-ai plimba prin eternitate – ceaţa translucidă care te face să vezi ce ai uitat.” Nora Iuga (2008)
