În cadrul evenimentelor dedicate istoriei culturii germane din România, Casa de Cultură „Friedrich Schiller” în parteneriat cu Forumul Democrat al Germanilor din România – Regiunea Extracarpatică și Forumul Democrat al Germanilor din București a organizat în 19 septembrie 2017 prezentarea filmelor documentare: „Sighișoara grațioasa cetate” și „Brașovul medieval”. Scenariul și comentariul: Acad. Răzvan Theodorescu. Regizor: Cristian Amza.
Au prezentat: Acad. Răzvan Theodorescu și regizorul Cristian Amza.
Au participat: Christiane Cosmatu, Subsecretar de stat Departamentul pentru Relații Interetnice, Guvernul României, Dr. Klaus Fabritius, Președintele Forumului Democrat al Germanilor din România – Regiunea Extracarpatică.
Coordonatorul proiectului: Aurora Fabritius.
„Pentru orice călător de-a lungul Transilvaniei a devenit familiară imaginea colinelor împădurite, a câmpiilor largi străbătute majestuos de cursuri de apă ce dau chiar numele unor zone istorice esențiale, de la Mureș pâna la Olt și la Crișuri. Celui ce coboară spre Miazăzi, spre părțile Brașovului, Sibiului, ale Sighișoarei unui asemenea peisaj i se adaugă verticalele impresionante ale unor masive turnuri de biserici, care înfățișează autentice fortărețe inexpugnabile. Sunt siluetele de lăcașuri bisericești întărite, multe dominând incinte de cetăți pe care sașii le-au durat cu începere de la sfârșitul veacului al XV-lea, atunci când armiile otomane au început să asedieze provincia românească. Avanpost al Transilvaniei către sud, satele și orașele din Țara Bârsei locuite de sașii colonizați aici cu trei veacuri. înainte, au fost expuse din plin unor asemenea agresiuni. (…).”(Acad. Răzvan Theodorescu)
„Sunt șapte veacuri de când la confluența Târnavei Mari cu râul Saeș este amintit în jurul anului 1280 un Castrum Sex pe care a înflorit mai târziu orașul Sighișoara: aici veniseră încă mai demult către sfârșitul secolului al XII-lea – ca și la Sibiu, la Brașov sau la Bistrița – , plecați din îndepărtatele ținuturi apusene ale Moselei și Luxemburgului, așa numiții flandrenses de neam german, cunoscuți mai apoi ca saxones, adică sași. (…) Un pelegrin al secolului al XVI-lea, venit din pământul de Renaștere al Italiei, Giovaniandrea Gromo îl descrie astfel în 1564: Sighișoara este un oraș ospitalier, sănătos și harnic situat în vale la poalele unei coline și în parte chiar pe această colină, presărată cu construcții pînă în vârf, unde se găsește cetatea. Această cetate este mai mult grațioasă decât fortificată. (…) În existența Sighisoarei, Nürenbergul Ardealului, istoria a făcut ca elementul colonizator german să viețuiască în vecinătatea nemijlocită a românilor vechea și majoritara populație a provinciei. (…) Din convețuirea lor înțeleaptă s-a născut un fenomen european, ce poartă un nume: toleranța transilvană a spiritului. ”(Acad. Răzvan Theodorescu)
