În cadrul evenimentelor dedicate istoriei și culturii române, Casa de Cultură „Friedrich Schiller” (Str. Batiștei nr. 15) prin Direcția Cultură, Învățământ, Turism a Primăriei Municipiului București organizează vineri, 05.05.2023, h: 18.00, conferința Constituţia României Mari – perspective după un secol de la adoptare
Prezintă:
Dr. Florian BANU, consilier superior în cadrul Direcţiei Cercetare, Expoziţii, Programe Educaţionale a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii;
Dr. Iuliu CRĂCANĂ, consilier superior în cadrul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii
Coordonatorul proiectului: Aurora FABRITIUS
După realizarea Marii Uniri s-a produs o amplă dezbatere de idei în jurul ideii de revizuire fundamentală a Constituţiei, oamenii politici, şi nu numai, exprimându-şi punctele de vedere în legătură cu această problemă. În cursul anilor 1922-1923, când liberalii au pus în dezbatere publică necesitatea elaborării noii Constituţii, s-a vorbit şi s-a scris mult despre această problemă. Oamenii politici şi de stat, diferite personalităţi au exprimat opinii, au formulat propuneri, încercând să contribuie la elaborarea unei noi Constituţii cât mai adecvată noilor realităţi ale vremii.
Dintre cele mai semnificative dezbateri, trebuie menţionate cele organizate de Institutul Social Român, gazdă a unor conferinţe susţinute de nume de marcă ale politicii şi culturii româneşti din epocă. În acest cadru, prof. D. Gusti i-a combătut pe cei ce considerau că legea fundamentală în vigoare era o simplă copie a Constituţiei belgiene, afirmând că „o Constituţie nu poate fi împrumutată şi nici nu poate fi opera unui legislator inspirat ”. Pe de altă parte, Constituţia unei ţări, arăta el, „nu are a crea şi inventa nimic, ci numai de a formula politiceşte şi juridiceşte, în mod solemn, psihologia socială, starea economică, dezideratele dreptăţii sociale şi aspiraţiile etice ale naţiunii ”.
În acelaşi spirit, Constantin Stere, profesor de drept internaţional, preciza că nu poate exista text de Constituţie „ideală”, potrivită „pentru toate ţările şi toate timpurile, fără deosebire”. Dar, ca reprezentant şi ca teoretician al Partidului Ţărănesc şi cunoscător al tendinţelor dominatoare ale Partidului Naţional Liberal, el afirma că „cea mai detestabilă Constituţie ar fi aceea impusă prin abuzul de putere al vreunui partid”.
Cu toate acestea, exact acest lucru nu a putut fi evitat şi astăzi este cvasi-unanim recunoscut faptul că actul constituţional din 1923 poartă amprenta indelebilă a Partidului Naţional Liberal:
„Pilula care trebuia înghiţită de toată lumea, în afară de adepţii lui Brătianu, ascundea crudul adevăr în privinţa actului suprem al reconcilierii şi unităţii naţionale, Constituţia Română din 1923. Garanţiile drepturilor democratice şi ale posibilităţilor egale pentru toţi locuitorii României, indiferent de provenienţa naţională, socială sau religioasă, nu au putut să ascundă, totuşi, realitatea politică a supremaţiei româneşti naţional-liberale. Drepturile şi posibilităţile cetăţenilor urmau să fie în cele din urmă determinate şi reconsiderate de prevederi şi metode legislative promulgate de regimul la putere. În realitate, discriminarea naţională şi socio-economică a continuat fără contenire şi după 1923”. (Stephen Fischer-Galaţi, România în secolul al XX-lea, Iaşi, Institutul European, 1998, p. 55). (Dr. Florian Banu)
Constituția din 29 martie 1923 – perspective istorice, politice și juridice
În cadrul conferinței despre Constituția din 1923, am convenit ca dl. Florian Banu să facă o analiză a acesteia dintr-o perspectivă istorică, urmând ca eu să o analizez din punct de vedere juridic.
Considerată drept punctul culminant al unei evoluții constituțională de peste un veac, Constituția din 1923 reprezintă un reper al constituționalismului românesc.
Analiza principalelor sale caracteristici juridice este esențială pentru a înțelege necesitatea adoptării, precum și rolul său în unificarea sistemului de drept de după Marea Unire și edificarea principalelor repere ale statului român interbelic.
Dintre acestea, va trebui să vorbim despre introducerea sintagmelor „stat național”, la inițiativa lui Nicolae Iorga, și „unitar”, și despre schimbarea viziunii asupra proprietății care primește o funcție socială, depășindu-se concepția liberalismului clasic al proprietății sacre și inviolabile. Prin aceasta, devenea posibilă exproprierea, iar zăcămintele miniere și bogățiile subsolului deveneau proprietatea statului.
Totodată, Constituția din 1923 deschidea perspectiva drepturilor politice pentru femei, dar și, date fiind noile condiții etnice ale statului român, extindea drepturile și libertățile fundamentale de la „români”, cum era în Constituția de la 1966, la „românii, fără deosebire de originea etnică, de limbă sau religie”.
Ca elemente de noutate din punct de vedere al construcției constituționale, va trebui să vorbim și despre instituirea controlului constituționalității legilor și promovarea principiului separaților puterilor în stat. (Iuliu Crăcană)
Dr. Florian BANU – consilier superior la Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, licenţiat al Facultăţii de Istorie din cadrul Universităţii „Dunărea de Jos”, Galaţi, 1997; doctor în istorie (2001). A publicat patru volume de autor și alte 15 volume în calitate de editor, co-editor și co-autor, peste 250 de studii și articole pe teme de istorie contemporană a României în reviste de specialitate, volume colective, volume tematice. Participare la 80 de conferințe și simpozioane cu profil istoric organizate în țară și străinătate.
Volum recent: „Prin noi înşine!”. O istorie a Partidului Naţional Liberal, Bucureşti, 2019 (co-autor).
Dr. Iuliu CRĂCANĂ, consilier superior în cadrul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.
Licenţiat al Universităţii „Dunărea de Jos” din Galaţi, secţia de Istorie-Filozofie (1994-1998), licenţiat în drept la Universitatea „Titu Maiorescu” Bucureşti (2009), studii aprofundate de istorie: „Partide şi sisteme politice în România – a doua jumătate a secolului al XIX-lea, prima jumătate a secolului al XX-lea”. Doctor în istorie în cadrul Universităţii Bucureşti. Doctorand în drept în cadrul Institutului de Cercetări Juridice al Academiei Române.
Autor a peste 50 de studii și articole pe teme de istorie contemporană și drept, participant la peste 50 de conferințe și simpozioane cu profil istoric și juridic. Autor al volumului Dreptul in slujba puterii. Justiția în regimul comunist din România 1944-1958, Editura Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului, 2015
Evenimentul se va desfășura în limba română. Intrarea este liberă. Evenimentul va fi transmis și online prin intermediul platformei ZOOM.
Pentru participare în sistem online: transmiteți un e-mail la adresa cultura@casaschiller.ro. Joi, vineri 5 mai 2023 veți primi în timp util link-ul pentru conectare online.
Înregistrarea video a conferinței va putea fi vizionată din 12.05.2023 pe site-ul și pagina de facebook a instituției. Informații la telefon: 021 319.26.88.
