În cadrul evenimentelor dedicate istoriei culturii germane din România, Casa de Cultură „Friedrich Schiller” a organizat în 26 ianuarie 2017 conferința dezbatere „Deportarea etnicilor germani în U.R.S.S. și urmările ei”, dedicată prezentării volumelor editate de Erwin Josef Țigla: „Deportarea în Rusia. 70 de ani de la începerea acesteia. Manifestări comemorative în Banatul Montan, 1991 – 2015, şi articole cu privire la istoria monumentului dedicat deportaților, ridicat la Reșița” și „Deportarea în Rusia. 70 de ani de la începerea acesteia. Martori oculari și amintiri”, apărute la editura „Banatul Montan”, Reşiţa 2015, 2016.
Totodată s-a proiectat filmul documentar „La marginea tăcerii”, semnat de Cristian Amza, realizator TVR 2. Documentarul reliefează drama germanilor din România trimiși la munca de reconstrucție în U.R.S.S. și face parte din seria de documentare „Deportații”, prezentată la TVR 2.
Evenimentul a fost organizat în parteneriat cu Forumul Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin,
Forumul Democrat al Germanilor din România – Regiunea Extracarpatică și Forumul Democrat al Germanilor din București.
Cu acest prilej, a fost vernisată și o expoziție de fotografie aparținând Forumului Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin.
Au prezentat: Erwin Josef Țigla, Președintele Forumului Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin, Christiane Cosmatu, Subsecretar de stat Departamentul pentru Relații Interetnice, Guvernul României, Dr. Klaus Fabritius, Președintele Forumului Democrat al Germanilor din România – Regiunea Extracarpatică, Cristian Amza, realizator TVR 2. Ilustrația muzicală: Ana Bădică și Marius Boldea, pian. Coordonatorul proiectului: Aurora Fabritius.
„La 70 de ani de la începutul acestei acțiuni de răzbunare, deportarea germanilor din România la muncă silnică în Uniunea Sovietică este vie și astăzi, deși tot mai puțini supraviețuitori mai există (…). În ianuarie 1945 toți „germanii capabili de muncă” – bărbați în vârstă de 17 – 45 ani, femei în vârstă de 18 – 30 – , aflați pe teritoriile cucerite și anume din România, Iugoslavia, Ungaria, Bulgaria și Cehoslovacia au fost „mobilizați” și folosiți pentru refacerea industriei miniere din bazinul Doneț. Această decizie a Comitetului de apărare din 16 decembrie 1944, semnată de Iosif Stalin a dus la deportarea în Uniunea Sovietică a circa 70.000 de etnici germani din toate părțile României”. (Jürgen Henkel, ADZ, 2016)
„Cele două apariții editoriale reșițene reprezintă chintesența a tot ceea ce am putut realiza și documenta în sud-vestul țării despre acea pată neagră, poate cea mai grea, de care a avut parte etnia germană pe aceste meleaguri. Ele reprezintă totodată o modalitate de a face ca suferințele, de cele mai multe ori supranaturale, să nu fie trecute cu vederea, să nu fie uitate: atât de cei care au suferit, cât și de generațiile viitoare. Cei pătimiți, de cele mai multe ori au iertat, iar noi, cei de astăzi și de mâine suntem chemați să luptăm pentru ca aceste erori și orori ale istoriei să nu se mai repete niciodată.” (Erwin Josef Țigla)
Filmul documentar „Destine frânte”, semnat de Cristian Amza, realizator TVR 2, reliefează drama germanilor din România trimiși la munca de reconstrucție în U.R.S.S. și face parte din seria de documentare „Deportații”, prezentată la TVR 2.
În România, ridicările au fost ordonate la 6 ianuarie 1945 şi au început patru zile mai târziu. Femeile în vârstă de 18 până la 30 de ani şi bărbaţii între 17 şi 45 de ani au fost strânşi în centre de adunare, de unde au fost duşi în gări şi băgaţi în vagoane. Nu de călătorie, ci în cele pentru transportul de mărfuri sau animale.
Documentarul prezintă emoționantele mărturii ale etnicilor germani supraviețuitori ai lagărelor, destine frânte, resemnate și traumatizate, semnificând drama unei generații sacrificate între statornicie și dezrădăcinare.
„Nu ştiau unde vor merge şi nici pentru cât timp. Santinelele înarmate, formate din militari sovietici şi poliţişti sau jandarmi români, prevesteau ceea ce putea fi mai rău. În urmă au lăsat copii, care nu înţelegeau de ce părinţii le erau luaţi. În urmă au lăsat părinţi şi fraţi, care nu ştiau, unde le sunt duşi copiii şi fraţii şi dacă se vor mai întoarce vreodată. (….)
Acest episod „Destine frânte” este legat de deportare a etnicilor germani din Banat în Uniunea Sovietică.
Banatul are o veche tradiție istorică,social-culturală, economică și a constituit o punte de legatură între Europa Centrală și de Est și între Nord și Sud.
Una din cele mai detestabile măsuri împotriva populației germane din România a fost deportarea în Uniunea Sovietică pentru muncă silnică de reconstrucție, înainte de încheierea războiului.
Majoritatea deportaților germani din Banat au fost duși la muncă forțată în sudul Ucrainei la Krivoi Rog și in bazinul Donețului. ” (Cristian Amza)
„După deportarea în Uniunea Sovietică din 1945 comunitățile germane din România nu s-au mai regăsit pe sine, iar impactul cu regimul comunist a fost unul extrem de puternic, afectându-i pe majoritatea membrilor acestora. Măsurile punitive care au urmat (exproprieri, naţionalizări, limitări de drepturi), la care se adaugă transformările socio-economice din deceniile următoare (industrializarea, urbanizarea) dar și politicile de deznaționalizare, au dus la ruperea legăturilor care înainte țineau comunitățile unite. S-a creat astfel un context care a determinat o creștere masivă a dorinței de emigrare, având ca și consecință directă una dintre cele mai ample mișcări de populație în timp de pace din secolul XX.” (Dr. Cosmin Budeancă)
Evenimentul s-a desfășurat în limba română și limba germană.
