Casa de Cultura „Friedrich Schiller” a organizat în 9 octombrie 1999 conferința 5 ani deportare în Rusia, care a avut loc sub motto-ul „Omul este liber, chiar daca este în lanțuri” (Friedrich Schiller). Conferința a fost susținuă de Coloman Müller.
„În ianuarie 1945 au fost arestați și deportați din tările din estul Europei ocupate de trupele sovietice, cetățeni de origine germană ai acestor state, femei și bărbați, pe criterii de vârstă, în Uniunea Sovietică pentru muncă silnică. Numai numarul germanilor deportați din România s-a ridicat la aproape 100.000.
Clima aspr, condițiile de viată mizere, munca neobișnuit de grea, maltratările, accidentele, bolile și foamea au facut, mai ales în primii doi ani, foarte multe victime. Însă deportarea a mai avut și o altă latură. Friedrich Schiller spunea: „Omul este liber, chiar dacă este în lanțuri!“ Spiritul omenesc s-a dovedit capabil să supraviețuiască chiar și în condițiile grele ale muncii silnice. După 1-2 ani, în diferite lagare de deportați si prizonieri de război, nevoia unei activități psihice a început să prindă forme concrete, astfel că în aceste lagare s-a desfașurat o activitate culturală din ce în ce mai intensă. Cele doua lagare, unde am fost internat din ianuarie 1945 pâna în decembrie 1949 (batalionul 1022 „Mischino“ si 1056 „Kapitalnaja“ Makeevka, Donbas), sunt un bun exemplu în acest sens.” (Coloman Müller);
Este unul dintre fondatorii Casei de Cultură „Friedrich Schiller” unde, între anii 1957 – 1960 și 1970 – 1987 a activat ca regizor si organizator al unei trupe de teatru.
Din 1987 s-a stabilit la Pfullingen, în Germania. Coloman Müller a călătorit în nenumarate țări: Polonia, Ungaria, Austria, Bulgaria, Cehoslovacia, Franta, Anglia, Egipt, Israel, Maroc, Italia și China.
A prezentat diferite conferințe: „Asezari germane în România”; „Umorul ca terapie”; „Frumusetea poeziei germane”; „5 ani de deportare în Uniunea Sovietica”; „O calatorie de studiu în China”.
Coloman Müller s-a nascut pe 22 octombrie 1919 la Timișoara. A studiat chimia la Institutul Politehnic din București, iar apoi pictura la Școala de Bele Arte din București. Din ianuarie 1945 pâna în decembrie 1949 a fost deportat în Uniunea Sovietică, în lagarul de la Makeevka, unde a lucrat în mină, în transportul de cărbuni, în cariere de piatăa și de nisip, precum și în construcții si într-o fabrică de beton. Printre activitațile sale culturale desfașurate în lagarul de la Makeevka se numara prezentarea operelor „Carmen” (4 reprezentatii) și „Rigoletto” (2 reprezentații), precum și a spectacolelor „Variété” (49 de reprezentatii).
În perioada 1950-1979 a fost cercetător științific principal la Institutul de Cercetări Textile din Bucuresti. Între 1951 si 1954 a reprezentat la București firma vestgermana „Hansa – Werke Bremen”.
