Contact

Filme

PORTRETUL UNUI MARTIR CREȘTIN – EPISCOPUL VASILE AFTENIE

În cadrul evenimentelor dedicate martiriului preoților greco-catolici din România după 1948, care au murit în penitenciarele comuniste, Casa de cultură “Friedrich Schiller” și Primăria Municipiului București vă  invită marți,  16 iulie 2019, la ora 18.30 la prezentarea filmului documentar PORTRETUL UNUI MARTIR CREȘTIN –  EPISCOPUL VASILE AFTENIE,
scenariul și regia, Cristian Amza.

„Mai bine murim decât să trădăm. Acestea-s convingerile noastre“

Prezintă:
Dr. Constantin Buchet, Președinte CNSAS, Prof.  uniuv. dr. Radu Ciuceanu, Director INST, Cristian Amza, regizor TVR

Participă:
Christiane Gertrud COSMATU, Subsecretar de Stat, Departamentul pentru Relații Interetnice, Guvernul României

Dr. Klaus FABRITIUS, Președintele F.D.G.R., Forumul Regional-Regiunea Extracarpatică

Coordonatorul evenimentului: Aurora FABRITIUS

Vasile AFTENIE s-a născut într-o familie de ţărani greco-catolici, la 14 iulie 1899, în satul Lodroman, comuna Valea Lungă, nu departe de Blaj, fiind al treilea dintre cei cinci copii, patru băieţi şi o fată, ai soţilor Petru şi Agafia Aftenie. În 1920 s-a înscris la Academia Teologică din Blaj, de unde, în 1921 a fost trimis la studii la Roma, la Colegiul Urban Pontifical „De Propaganda Fidae”, fiind găzduit  la Colegiul grec ,,Sfantul Atanasie“. În 22 iunie 1925 devine doctor în teologie şi se întoarce în ţară. A fost numit paroh şi protopop greco-catolic de Bucureşti, şase ani mai târziu, la 14 iulie 1934. Protopopul dr. Vasile Aftenie  a fost promovat canonic al capitului mitropolitan din Blaj în decembrie 1937, iar în octombrie 1939 s-a întors la Blaj ca rector al Academiei de teologie. Numit episcop auxiliar al Mitropolitului Blajului la 12.04.1940 de către papa Pius al XII-lea, Vasile Aftenie a fost consacrat episcop la 6.06.1940 în catedrala de la Blaj. După câteva zile a fost instalat la Bucureşti în funcţia dată lui de Mitropolitul Alexandru Nicolescu: ‚Am aflat în Domnul să te numim, să te constituim de Vicar General arhiepiscopesc pentru toţi credincioşii noştri din Bucureşti şi din întreg Verchiul Regat”.

„I s-a propus de mai multe ori să treacă la Ortdoxie, mizându-se pe atașamentul său față de tradiția bizantină, pe realațiile bune cu clerul ortodox, pe ținuta care înclina spre ortodoxism cu stihar colorat, cum remarca un credincios. I-a dezamăgit pe cei care îl ademeniseră, alegând calea martiriului!“                            (Mihaela Olău, Episcopul Vasile Aftenie, Editura Galaxia Gutenberg, 2012)

„Martiriul unor șapte episcopi greco-catolici Vasile Aftenie, Valeriu Traian Frențiu, Ioan Suciu, Tit Liviu Chinezu, Ioan Bălan, Alexandru Rusu și Iuliu Hossu s-a petrecut în raport cu o comunitate de credintă și cu un jurământ de slujire prin care ei nu-și mai aparțineau ca inși. Se puneau cu viața lor de zi cu zi la dispoziția celorlalți, devenind garanții celor mai inalte valori ale noatre ca oameni. Între gând, faptă și cuvânt nu a existat la ei niciodată o fisură. Și au făcut toate astea neîngâmfați, cu umilință și cu iubire adevărată de semeni. Proba cea mai înaltă a slujirii este să nu abjuri de la un legământ pe care l-ai făcut cu oamenii în fața lui Dumnezeu. Când în 1948, comuniștii au deființat Biserica Greco-Catolică, al cărei rol a fost uriaș în nașterea sentimentului de nație a românilor în educarea lor și în apariția conștiinței latinității noastre, le-au cerut episcopilor să se lepede de legământul făcut de Biserica lor în urmă cu 248 de ani. Cu toții au luat această cerință ca pe o insultă. Și au ales cum spune unul dintre ei, marea cinste a temniței pentru credință.”  (Gabriel LIICEANU)

Pentru acești martiri trăirea în credință n-a însemnat o simplă resemnare în fața suferințelor pe care le-au avut de îndurat, ci mai degrabă o anume bucurie de a se întâlni cu Cristos în pătimirea lui.“ (Francesca Băltăceanu, Monica Broșteanu, Martori ai Fericirii. Șapte vieți de sfinți români, Editura Humanitas, 2019)

 Evenimentul se va desfășura în limba română. Intrarea este liberă.