Film documentar: „DESTINE DESTRĂMATE”
În cadrul evenimentelor dedicate istoriei culturii românești și istoriei culturii minorității germane din România Primăria Municipiului București și Casa de cultură „Friedrich Schiller” (Str. Batiștei nr. 15) vă invită marti, 10 martie 2020, ora 18.30, la proiecția filmului documentar „DESTINE DESTRĂMATE”, realizat de regizorul Cristian AMZA la TVR 3. La 75 de ani de la deportarea sașilor din Transilvania în U.R.S.S., filmul continuă tradiția unui ciclu remarcabil de documentare TVR, „Deportații”, prezentat la TVR 2 și TVR 3 (2016 – 2020), dedicat de Cristian Amza istoriei minorității germane din România (Deportarea în 1945 a etnicilor germani în Uniunea Sovietică). În 2017 lui Cristian Amza i-a fost acordat Premiul Uniunii Cineaștilor din România pentru acest serial. Evenimentul este organizat în parteneriat cu FDGR – Regiunea Extracarpatică și FDGR – București.
Prezintă: dr. Daniel ZIKELI, Episcop-vicar al Bisericii Evanghelice C.A. din România, prim-preot al Bisericii Evanghelice C.A. București și Cristian AMZA, regizor.
Participă: Christiane Gertrud COSMATU, Subsecretar de Stat, Departamentul pentru Relații Interetnice, Guvernul României și Dr. Klaus FABRITIUS, Președintele FDGR – Regiunea Extracarpatică. Coordonatorul evenimentului: Aurora FABRITIUS
„Deportarea populației germane (16 – 45 ani) la muncă silnică în Uniunea Sovietică în luna ianuarie 1945 a însemnat un eveniment de importanță crucială pentru istoria minorității germane din România în general și pentru istoria sașilor transilvăneni în mod deosebit. Se pune întrebarea de ce comunitatea sașilor transilvăneni (Siebenbürger Sachsen), dincolo de tragedia umană, a fost afectată în mod deosebit de această măsură. Sașii transilvăneni reprezintă cea mai veche comunitate germană care s-a așezat în spațiul intra-carpatin venind din regiunea Mosellei și de pe teritoriul actual al Luxemburgului, la chemarea regelui Ungariei, în secolul 12. Îmbrățișând reforma bisericească și trecând in corpore la religia protestantă în 1544, sașii au dobândit un scut care avea să-i apere împotriva diverselor încercări de convertire și de asimilare la care au fost supuși. Trei supraviețuitoare, două de 94 de ani și una de 98 de ani relatează ridicarea germanilor de la domiciliu, transportul lor în URSS, condițiile inumane în care erau forțați să lucreze acolo, încercând să reziste, întoarcerea supraviețuitorilor acasă unde îi așteptau mizeriile regimului sovietic de ocupație și a comunizării României. Povestesc prin cuvintele lor scene zguduitoare de un mare dramatism. Ele amintesc și de menirea sașilor pe pământul Transilvaniei pe care-l consideră patria lor și asupra șanselor lor de a se menține ca o colectivitate distinctă după momentul istoric al deportări. Sașii deportați care evocă momentele trăite sunt: Wilhelmina TORNEA, 94 ani din Sighișoara, deportată în Donbas, Wilhelm Bartesch, 92 ani, deportat în Dombas și Vlada FRIEDA, 94 ani din București, deportată în Donbas.
Biserica evanghelică de confesiune augustană a fost în timpul deportării un mare sprijin pentru familiile persecutate. În acest documentar comentează dr. Daniel ZIKELI, Episcop-vicar al Bisericii Evanghelice C.A. din România, prim-preot al Bisericii Evanghelice C.A. Bucureștiși și Dieter ZIKELI, epitrop Biserica Evanghelică C.A. Sighișoara. (Cristian AMZA)
„Cristian AMZA, bun psiholog, a ales inteligent una dintre minoritățile etnice din România cu o veche și statornică tradiție, germanii. Respectând destinele frânte sau sacrificate, regizorul se apropie de oamenii încercați, de supraviețuitorii dramaticei deportări și de urmașii acestora cu multă căldură, aceștia deschizându-și la rândul lor lăcașul sufletului. Ei au cunoscut dezrădăcinarea ! Germanii din România sunt recunoscuți ca păstrători de tradiții, prețuind munca, familia și lucrul bine făcut. Ei bine, istoria a curmat viețile multor familii prin dramele provocate de DEPORTAREA anului 1945. Acest fenomen reprezintă o filă din istoria țării noastre, care alături de DETENȚIE și EXIL nu trebuie să se mai repete. Și din acest motiv, documentarele realizate de Cristian AMZA au o importanță inestimabilă. Sunt încărcate de gravitatea destinelor destrămate.” (Aurora FABRITIUS, 2020)
Evenimentul se va desfășura în limba română. Intrarea este liberă.
Film documentar: Centrala Nuclearoelectrica Cernavodă 1996
Casa de Cultură „Friedrich Schiller” și Primăria Municipiului București vă invită joi, 27 februarie 2020, ora 18.30 la prezentarea filmului documentar Centrala Nuclearoelectrica Cernavodă 1996. Filmul este o producție a TVR. Director film: Paul Șoloc, comentariul: Claudiu Lucaci, scenariul: dr. Minodor Teodor Chirica, regia și imaginea: Cristian Amza.
Prezintă:
Dr. Minodor Teodor CHIRICA,
Dr. Elena POPESCU, director general – Ministerul Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri
Dr. Ionel BUCUR, expert principal la CNE Cernavodă
Cristian AMZA, regizor
Societatea Națională „Nuclearelectrica” S.A. este înregistrată din 27 iulie 1998 la Registrul Comerțului al Camerei de Comerț și Industrie, fiind sub autoritatea Ministerului Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri, statul deținând 82,48% din acțiuni, Fondul Proprietatea 9,10% și alți acționari 8,42%. Principalele domenii de activitate ale SNN S.A. se axează pe producerea de energie electrică, termică și de combustibil nuclear. De asemenea, SNN S.A. coordonează lucrările de investițiidezvoltare, precum și activitățile de formare și perfecționare a resurselor umane din domeniu.
S.N. „Nuclearelectrica” S.A. are doua sucursale, fără personalitate juridică: Sucursala CNE Cernavodă, exploatează Unitățile 1 si 2 de la CNE Cernavodă precum și serviciile auxiliare; Sucursala FCN Pitești, fabrică calificată de combustibil nuclear.
SNN operează două reactoare nucleare, cu o putere brută de 2 x 706,5 MWe, asigurând o cotă de 18% din producția de energie electrică din România, respectiv cca 33% din energia cu emisii reduse de carbon, restul electricității curate fiind produsă de hidrocentrale, precum și de parcuri eoliene sau fotovoltaice. Unitatea 1 de la CNE Cernavodă a fost pusă în funcțiune în decembrie 1996, iar Unitatea 2 în octombrie 2007. Finalizarea celor două unități nucleare de la Cernavodă s-a realizat în parteneriat cu industria nucleară din Canada, Italia și Statele Unite, la Unitatea 2 adăugându-se și firme din Franța, dar și cu o puternică componentă autohtonă, atât în fabricație, cât și în construcție și punere în funcțiune.
Continuând cu încă două unități nucleare, care vor fi operaționale până în 2030, energia nucleară ar putea reprezenta aproximativ 27-28% din producția de energie electrică din România până în 2050, în funcție de dezvoltarea producției de electricitate, în corelare cu evoluția consumului. România trebuie să mențină și să dezvolte un mix energetic echilibrat, energia nucleară fiind parte a acestuia, să optimizeze resursele, fără discriminare între sursele de energie cu emisii reduse de carbon, să ajungă la cel mai bun compromis între emisiile de carbon, respectând obiectivele COP 21 de la Paris, securitatea aprovizionării și accesibilitatea.
Evenimentul se va desfășura în limba română. Intrarea este liberă.
Întâlniri cu oameni remarcabili
Casa de Cultură „Friedrich Schiller” și Primăria Municipiului București vă invită vineri, 17 ianuarie 2020, ora 18.30 la evenimentul de prezentare şi vizionare a filmului artistic „Întâlniri cu oameni remarcabili”, în regia lui Peter Brook. Evenimentul este organizat în parteneriat cu Asociația Institutul Gurdjieff din România.
Filmul este inspirat de cartea „Întâlniri cu oameni remarcabili” scrisă de G.I. Gurdjieff.
Regizorul Peter Brook este cunoscut atât prin prestigioasa carieră în domeniul teatrului şi filmului cât şi prin scrierile sale. În toată opera sa se poate regăsi acea căutare fundamentală, o căutare pe care el însuşi o revelează aproape permanent şi care se poate exemplifica prin cuvintele: „Actorul adevărat este cel care simte și înțelege că este liber atunci când ceea ce vine din afară și ceea ce vine din interior se întâlnesc într-o armonie perfectă”. (Extras din cartea sa „Fără secrete. Gânduri despre actorie și teatru”, p. 84).
„[…] Văzând filmul aceluiaşi Brook, după Întâlniri cu oameni remarcabili, cartea care l‐a inspirat şi care e prezentată aici în a treia ediţie, mi‐am dat seama încă o dată de impactul imens pe care‐l pot avea pentru noi, oamenii contemporani, pildele pline de înţelepciune ale acestor oameni remarcabili.” (Andrei Şerban)
Produs şi filmat în perioada 1976 – 1978, în Afganistan şi în Studiourile Pinewood, Buckinghamshire, Marea Britanie, filmul a avut premiera şi lansările oficiale în februarie 1979 (Festivalul Internaţional de Film de la Berlin, R.F. Germană), 5 august 1979 (New York City, New York, S.U.A.), 14 noiembrie 1979 (Franţa). Durata filmului este de 108 min, iar subtitrarea în limba română a fost realizată de Institutul Gurdjieff din România.
La acest eveniment vor lua parte Pierre Zuber (Institutul Gurdjieff din Paris) şi Cantemir Mambet (președinte al Institutului Gurdjieff România).
Filmul este în limba engleză, cu subtitrare în limba română.
Intrarea este liberă.