Spectacolul „Opera de trei parale” de Bertolt Brecht

TEATRUL SCHILLER

 Cu prilejul sărbătoririi  a 50 de ani de activitate a Casei de Cultură Friedrich Schiller,  Casa Minorităţii  Germane din București și Teatrul Schiller, înfiinţat din iniţiativa Casei Schiller şi a actorului Oswald Gayer în 2005, a prezentat spectacolul în limba germană „Opera de trei parale” de Bertolt Brecht în 4.06. şi 5.06.2007 la Institutul Francez, Sala Elvira Popescu. Regia: Oswald Gayer.

Spectacolul a fost realizat cu sprijinul Casei Friedrich Schiller şi al Institutului pentru Relaţii Externe din Germania – Institut für Auslandsbeziehungen Stuttgart.

Distibuția: Dana Borteanu, Claudia Costea,  Juliena Drăghici, Oswald Gayer, Simona Gherman,  Ioana Iliuţ, George Ivu, Stephie Krauch,Viorel Manole, Eveline Mihai, Bianca Mihai, Denisse Mihai, Octavian Paraschivescu, Maseimilian Georg Schweninger, Cristian Tell,  Mirela Tihan, Oana Vodă.

Scenografiea: Cristina Milea; Costume: Ionela Hanganu; Muzica: Irina Nastase; Regia: Oswald Gayer.

„…Şi această piesă ca şi „Don Carlos” de Friedrich.Schiller cu care am avut premieră acum câteva luni, este o confirmare a faptului că un autor mare de teatru imaginează aspectele profund semnificative ale unui context uman, şi ale unor constelaţii sufleteşti în procesualitatea evoluţiei acestora cu societatea, dar în perspectiva timpului care nu schimbă decât aparenţa exterioară ale acestor aspecte.  Mult numita şi certata sintagmă – „societatea” – care nu este decât suma tuturor faptelor libere sau constrânse ale indivizilor componenţi,  îi are drept creatori pe noi toţi. Aceasta este ceea ce ne-a interesat cel mai mult şi ce am încercat să transpunem în imagini. Avem nevoie de inspiraţie, voinţă, baftă şi public …”

 „O privire trează, analitică a autorului proiectată în dinamica lăuntrică a mecanismului comuniunii interacţiunilor umane, ne crează şocul că ori „societatea” nu s-a schimbat deloc în ultimii o sută de ani, deci individualităţiile care o formează fără prezenţă de spirit, nu au descoperit taina faptei libere care ea singura este purtătoarea schimbării reale, ori autorul a reuşit în mod genial, să lumineze strident cauzele greu de zdruncinat ale nemişcării lăuntrice a omului şi astfel piesa să fie şi azi uimitor de actuală. Pentru Brecht  ca şi pentru noi azi este evident că această inerţie face ca situaţia de blocaj să persiste în forme diferite, omul trăind în iluzia că schimbarea caracterului se consumă odată cu schimbarea costumului. Mă tem că şi una şi alta justifică alegerea piesei şi noi trebuie să reuşim cu spectacolul nostru să nu cădem pradă aceleiaşi „societăţi”. Avem nevoie de inspiraţie, voinţă, baftă şi public …(Oswald Gayer)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *