Casa de Cultura „Friedrich Schiller” a organizat în 24 iunie 2004 în parteneriat cu Ambasada Germaniei la București și Fundația culturală Libra prezentarea volumului de memorii Ochi fericiți semnat de Erwin Wickert, Ambasadorul Germaniei la București în perioada 1971-1976.
Cartea a apărut la editura Anstalt, Germania în 2001 și în 2004 la editura Fundației culturale Libra în traducerea lui Alexandru Ronay.
La eveniment au participat: Wilfried Gruber, Ambasadorul Germaniei la București, Bogdan Aurescu, Secretar de Stat la Ministerul de Externe, scriitorul și critical Romul Munteanu, publicistul și politologul Emil Hurezeanu, treducătorul Alexandru Ronay.
Moderatorul evenimentului: publicistul și criticul Ioan Bogdan Lefter.
Actorul Oswald Gayer a citit în germană și în română fragmente ale volumului de memorii.
Ilustrația muzicală: formația de jazz Trio All Strings Band.
Punctul culminant al manifestării l-a constituit transmiterea live a convorbirii telefonice cu scriitorul Erwin Wickert, de la Remagen, Germania, care a accentuat că activitatea diplomatică în anii 70 în România a fost foarte dificilă, dar că a putut totuși să contacteze scriitori, editori, muzicieni, actori, pictori și oameni de știință. Deviza sa literară a fost întâi trebuie să trăiești și apoi să scrii.
Erwin Wickert menționeză că a colaborat dificil cu autoritățile și că a cunoscut diferite persoane care au lăsat să se înțeleagă solicitările dure și absurde ale lui Ceaușescu. Ambasadorul a refuzat în anumite cazuri să acorde viza pentru Germania unor membrii ai autorităților.
Presa germană (Der Spiegel.11.03.2001, Hans Bergel în Südostdeutschen Vierteljahresblättern, 2002) și presa română (Emil Hurezeanu în Jurnalul Național, 12.05.2004, Magdalena Crișan în ADZ, 09.07.2004) au menționat apariția acestui volum de memorii, semnat de Erwin Wickert.
„Unul dintre renumiții noștri ambasadori din fosta Republică Federală a Germaniei, istoricul de artă, filozoful, economistul, politicianul, diplomatul și scriitorul Erwin Wickert, ne propune o carte minunată, scrisă din largi perspective asupra Bucureștiului din anii 1971-1976… În portretele creionate cu fină pricepere, obiectivitate și luciditate – nu numai ale lui Ceaușescu, Maurer ori Bodnăraș, ci și ale oamenilor de rând de la marginea orașului sau ale scriitorilor din acea vreme – stă ascunsă lumea unei epoci complexe, zguduitoare, puțin știută până astăzi. Erwin Wickert descoperă în București o fărâmă din patria lui spirituală.” Hans Bergel (Revista Societății Sud-Est Europene, München)
Erwin Otto Humin Wickert s-a născut la 7 ianuarie 1915, Bralitz, Germania și a decedat în 26 martie 2008, Oberwinter, Germania.
A fost un diplomat și scriitor german, care în anii 1970 a servit ca ambasador în România și China.
Între 1960–1968 a fost responsabil pentru statele Pactului de la Varșovia, fiind coordinator al unui department din Ministerul de Externe al R.F.G.
Din 1971 până în 1976 a fost ambasadorul Republicii Federale Germania la București, iar între 1976–1980 ambasador la Peking.
În volumul de memorii intitulat „Die glücklichen Augen”, Stuttgart 2001 (în traducere „Ochii fericiți), a dedicat un întreg capitol amintirilor sale din perioada în care a fost amabasador în România.
A descris modul în care Nicolae Ceaușescu aproba personal emigrarea etnicilor germani contra unor sume de bani.
„… oamenii îi erau indiferenți ca oameni. Nu simțea nimic pentru ei. Îi vindea. Nu-i păsa de grijile lor. Avea nevoie de ei ca să-și realizeze planurile.”
