Casa de Cultură „Friedrich Schiller” a organizat în 22 mai 2012 lansarea volumului (în limba română) „Vârstele jocului. Strada Cetății” (editura Cartea Românească) al autorului Claudiu M. Florian (lectura bilingvă).
Claudiu Mihail Florian s-a născut în 1969 la Rupea, județul Brașov. După frecventarea școlii primare germane din localitate, ajunge la București, unde absolvă în 1988 cursurile „Liceului de Filologie-Istorie nr. 1″, actualmente „Colegiul National Iulia Hașdeu”. Militar în termen (septembrie 1988 – ianuarie 1990), ulterior, cu intensități diferite, tipograf, reporter, redactor de ziar, traducător. Licențiat în Germanistică, la București, în 1994. Magister în Științe Umaniste Interdisciplinare în limba Germană, la București (1996), și în Istorie Contemporană, la Bielefeld / Germania (2000). În perioada studenției a tradus în românește un număr de 11 romane din limbile engleză și germană, între care câte două de Sven Hassel şi Hermann Hesse. Din anul 2002, angajat al Ministerului Afacerilor Externe. Ataşat cultural şi de presă la Ambasada României la Berlin (2004-2009). Din 2010 este prim-colaborator al Ambasadei României în Elveţia, la Berna. Este directorul Institutului Cultural din Berlin.
Debutul literar l-a avut în luna august 2008, la Berlin, cu volumul Zweieinhalb Störche – Roman einer Kindheit in Siebenbürgen („Două berze şi jumătate – Romanul unei copilării în Transilvania”), scris în limba germană şi apărut în ianuarie 2012 şi la Bucureşti, în traducerea autorului, cu titlul „Vârstele jocului. Strada Cetăţii”.
Claudiu Mihail Florian, a primit Premiului Uniunii Europene pentru Literatură în 2016 pentru romanul ”Vârstele jocului. Strada Cetăţii”.
„Din peisajul carpatin vine şi „Romanul unei copilării în Transilvania” al lui Florian, încântător datorită modului nepretenţios şi exact de a povesti, în care informaţiile topografice şi istorice sunt mai degrabă apanajul celor mari, al unchilor „Dingermania”, bunăoară. O înregistrare exactă a tonalităţii discuţiilor lor, dublată de multiple ne-înţelegeri copilăreşti, generează umorul profund al acestor miniaturi doar în aparenţă naive, ale unui copil crescut la bunici „saso”-români. Reuşesc numeroase scene care ilustrează cotidianul şi în acelaşi timp ceea ce e deosebit în mica sa lume şi în curtea bunicilor, într-un sat al Transilvaniei cu alăturarea graiurilor, a oamenilor şi a istoriei celei „mari”.
(Markus Bauer – „Copilărie în Transilvania – Un roman de Claudiu M. Florian”, în Neue Züricher Zeitung, 3 ianuarie 2009)
„Claudiu Florian e copilul a două culturi: al celei româneşti şi al celei germane. Fiind acasă în ambele limbi, scrie în ambele deopotrivă. Astfel, „Două berze şi jumătate” nu a devenit doar istoria anilor de copilărie petrecuţi la bunici, ci şi portretul temporal al unei simbioze umane: bunicul, ca şef local de post de jandarmi, s-a căsătorit cu sora medicală germană, ameninţată cu deportarea în URSS, spre a pune capăt periclitării ei. De aici, dincolo de actul pragmatic al salvării, a rezultat o căsnicie bună. Copilul a crescut în climatul acesta de omenie şi căldură sufletească; (…) Atmosfera o realizează nu doar prin ilustrarea acestui spaţiu, ci şi prin limba germană (sătească), marcată de specificul lingvistic al vocabularului şi tonalităţii. (…) La aceasta se adaugă bucuria sinceră a lui Florian cu privire la comic, la hazliu chiar, al cărei efect nu rezultă însă din situaţii, ci mai cu seamă din formulare. În asemenea pasaje, gândul îl poartă pe cititor la povestirile bavareze ale lui Ludwig Thoma. (…) Cu mână sigură adaugă detaliile, formând o panoramă a satului transilvan în epoca postbelică comunistă. Nu marele eveniment dă măsura conţinutului – nu „Ce”-ul, ci „Cum”-ul acestei cărţi. De aceea „Zweieinhalb Störche” nu trăieşte prin punctarea dramatică a secvenţei narative, ci prin înzestrarea autorului de a sesiza detaliile. Aici lucrează, în cel mai bun sens al cuvântului, răbdarea scriitorului epic, atunci când Florian descrie, de pildă, ograda cu orătănii sau impresiile care-l năpădesc la prima vizită a rudelor din Oltenia. (…) Naratorul-copil al celor „Două berze şi jumătate” priveşte lumea înconjurătoare şi pe el însuşi când cu ochi româneşti, când cu ochi germani/săseşti. Acest fapt conferă cărţii acea atmosferă flexibilă a dublei viziuni. (…) „Zweieinhalb Störche” reprezintă romanul unei înzestrări narative autentice. Faptul că autorul său evită artificiile la modă e o dovadă a siguranţei sale epice instinctive – el nu are nevoie de aşa ceva. Dat fiind că liniştea tonului povestirii sale denotă ascuţimea de observaţie, poanta, umorul, distanţarea şi capacitatea de a crea o imagine clară, cartea devine o aventură a lecturii şi trezeşte dorinţa de a citi mai multe de la Claudiu M. Florian.” (Hans Bergel, scriitor – recenzie în revista trimestrială Spiegelungen – Zeitschrift für deutsche Kultur und Geschichte Südosteuropas, editată de „Institut für deutsche Geschichte und Kultur Süd-Ost-Europas” (Institutul pentru istorie şi cultură germană în sud-estul Europei), München, nr. 2 – 2009
