-
- ÎNTÂLNIREA FOŞTILOR DEPORTAŢI ÎN URSS (ETNICI GERMANI DIN BUCUREŞTI)
Conferința dezbatere „73 DE ANI DE LA DEPORTAREA SAȘILOR DIN TRANSILVANIA ÎN U.R.S.S.”
Vizionarea filmului „UN TREN ÎN NECUNOSCUT”, CRISTIAN AMZA,
Casa de Cultură „Friedrich Schiller”, împreună cu Forumul Democrat al Germanilor din România – Forumul regional Regiunea Extracarpatică au comemorat 73 de ani de la deportarea etnicilor germani din România în URSS, pentru reconstrucția Uniunii Sovietice. În ianuarie 1945 au început primele deportări a 75.000 de etnici germani cu vârste între 17 și 45 de ani în minele din Donbas. A fost prezent un redactor de la cotidianul german Allgemeine Deutsche Zeitung care a relatat ulterior într-un articol aminitiri ale deportaților de origine germană din România, care în ianuarie 1945 au fost deportați în special în minele de cărbuni din Donbas pentru reconstrucția Uniunii Sovietice.
În cadrul evenimentelor dedicate istoriei culturii germane din România, Casa de Cultură „Friedrich Schiller” și Biserica Evanghelică Lutherană București au organizat în 08 februarie 2018, conferința dezbatere „73 de ani de la deportarea sașilor din Transilvania în U.R.S.S.” și vizionarea filmului „Un tren în necunoscut”, semnat de Cristian Amza, realizator TVR 2.
Documentarul reliefează drama etnicilor germani din România trimiși la munca de reconstrucție în U.R.S.S. și face parte din seria de filme documentare „Deportații”, prezentată la TVR 2 și TVR 3.
Casa de cultură „Friedrich Schiller” are deja o tradiție, ca în parteneriat cu F.D.G.R. – Regiunea Extracarpatică și F.D.G.R.- București să organizeze și să dedice în ultimii 29 de ani o serie de evenimente acestei teme.
Evenimentul a fost organizat în parteneriat cu Forumul Democrat al Germanilor din România – Regiunea Extracarpatică, Forumul Democrat al Germanilor din București și Biserica Evanghelică Lutherană București.
Au prezentat: Christiane Cosmatu, Subsecretar de stat Departamentul pentru Relații Interetnice, Guvernul României, dr. Klaus Fabritius, Președintele Forumului Democrat al Germanilor din România – Regiunea Extracarpatică, dr. Daniel Zikeli, Episcop vicar al Bisericii Evanghelice Lutherane București, Cristian Amza, realizator TVR 2.
In primii ani după 1989 evenimentele au beneficiat de participarea supraviețuitorilor deportării. Supraviețuitorii acestui act grav de privare de libertate, de dezrădăcinare a unor minorități etnice, în cazul nostru minoritatea etnică germană.
„In acest an, iată regizorul Cristian Amza, om de cinematografie și televiziune ne aduce filmul Un Tren în Necunoscut, în care mânuiește cu talent și măiestrie artistică documente de arhivă și interviuri cu deportați care mai supraviețuiesc (au în jur de 90-95 ani) și reprezentanți ai F.D.G.R. și I.C.R. Berlin, istorici și jurnaliști care evocă plecarea din ianuarie 1945 către URSS.
Drama acelor familii, trăită în egală măsură de vecini, rude sau prieteni români au oferit un cadru real evocării vremurilor care trebuie să nu se mai repete.
În Romania, ridicările au fost ordonate la 6 ianuarie 1945 şi au început patru zile mai târziu. Femeile în vârstă de 18 până la 30 de ani şi bărbaţii între 17 şi 45 de ani au fost strânşi în centre de adunare, de unde au fost duşi în gări şi băgaţi în vagoane. Nu de călătoare ci pentru transportul de mărfuri sau animale. Nu ştiau unde vor merge şi nici pentru cât timp. Santinelele înarmate, formate din militari sovietici şi poliţişti sau jandarmi români, prevesteau ceea ce putea fi mai rău. În urmă au lăsat copii, care nu înţelegeau, de ce părinţii le erau luaţi. În urmă au lăsat părinţi şi fraţi, care nu ştiau, unde le sunt duşi copiii şi fraţii şi dacă se vor mai întoarce vreodată.
Au fost și momente în care sașii și șvabii au fost salvați de români de la deportare. O poveste autentică despre acest eveniment dramatic este cuprinsă în romanul Vârstele jocului – Strada Cetății, scris de Claudiu Mihail Florian, directorul adjunct al I.C.R. Berlin. Pentru romanul său, autorul a fost distins recent cu Premiul pentru literatură al Uniunii Europene. Vârstele jocului, spune povestea bunicilor săi din partea maternă: bunica săsoaică, soră medicală, iar bunicul oltean, jandarm. Povestea lor ne-o spune autorul romanului. (Aurora Fabritius)
