Dragi prieteni ai Casei de Cultură Friedrich Schiller, pentru a continua tradiția colocviilor noastre culturale cu distinșii noștri colaboratori vă invităm să ascultați, să analizați și să înțelegeți istoria, muzica, literatura și arta, împreună acum, aici, la Casa de Cultură Friedrich Schiller și vă recomandăm să vizionați online în perioada stării de alertă, videoconferințe care supun atenției o analiză arhivistică riguroasă, interpretată, pentru o redare cât mai fidelă a istoriei culturii.
Comentarii la următoarele adrese de e-mail: eveniment@casaschiller.ro, director@casaschiller.ro
- Conferinţa internațională: PERSPECTIVE INTERDISCIPLINARE ASUPRA CERCETĂRII FENOMENULUI MIGRAȚIEI
Casa de Cultură „Friedrich Schiller“ a organizat în parteneriat cu Universitatea București, Departamentul de Limbi și Literaturi Germanice București în zilele de 1 și 2 februarie 2016 conferința internațională Perspective interdisciplinare asupra cercetării fenomenului migrației./ Interdisziplinäre Perspektiven auf die deutschsprachige Migrationsforschung.
Evenimentul a fost coordonat de conf. univ. dr. Raluca Rădulescu, Universitatea București, Departamentul de Limbi și Literaturi Germanice, și s-a bucurat de participarea a 15 specialiști de renume internațional în domeniul cercetării fenomenului migrației, abordat din perspectivă interdisciplinară: literați, lingviști, experți în studii culturale, antropologi. Vor susține comunicări, printre alții, prof. dr. Christel-Baltes Löhr (Univ. Luxemburg, Gender Expert for Luxembourg in the EU-Helsinki Group on Women and Science), prof. dr. Gesine Schiewer (Univ. Bayreuth, președinte Gesellschaft für Interkulturelle Germanistik), prof. dr. Klaus Schenk (Univ. Dortmund), prof. dr. Lucia Perrone Capano (Univ. Salerno), prof. dr. Aglaia Blioumi (Univ. Atena). La eveniment va lua parte și șeful misiunii International Organisation for Migration România. Conferința și-a propus promovarea și extinderea parteneriatelor între universitățile participante. Prevăzută este și o întâlnire de lucru pentru punerea bazelor unui proiect internațional la nivel științific și de schimb de experiență cu cadre didactice și studenți „Șanse și perspective ale unei cercetări internaționale interdisciplinare Migrație, Literatură, Cultură“.
Conferința s- a desfășurat în limba germană.
2. Conferința: DOMENIUL LUI ION GHICA DE LA GHERGANI
În cadrul evenimentelor dedicate istoriei personalităților culturii românești, Casa de Cultură „Friedrich Schiller” și Asociația – Editura Istoriei Artei au organizat în 25 august 2016 conferința „Domeniul lui Ion Ghica de la Ghergani” susținută de istoricul de artă dr. Ruxanda Beldiman, cercetător științific gr. III în cadrul Institutului de Istoria Artei „George Oprescu” al Academiei Române.
Coordonator proiect: Aurora Fabritius.Ilustrația muzicală:Marius Boldea și Ana Bădică,pian.
Conferința premerge lansarea albumului „Domeniul lui Ion Ghica de la Ghergani” (Editura Istoria Artei, colecția Familii istorice, 2016), prilejuită de sărbătorirea a 200 de ani de la nașterea omului politic, diplomatului, scriitorului și președintelui Academiei Române, Ion Ghica (1816-1881). Ion Ghica (1816, București-1897, Ghergani), de la a cărui naștere se împlinesc 200 de ani în 2016, a fost inginer de mine prin formație, scriitor și memorialist de excepție, a devenit prim-ministru, a fost ales senator și diplomat, guvernator al insulei Samos ca reprezentant al Curții Otomane, președinte al Academiei Române. Ghergani, loc mitic al literaturii române, unde au văzut lumina zilei „Scrisorile” lui Ion Ghica era în secolul al XIX-lea o curte boierească în plină transformare, înconjurată de un parc romantic. Localitatea era situată aproape de jumătatea drumului între București și Târgoviște în plină câmpie pe care mai existau încă resturi din Codrul Vlăsiei.
La Editura Istoria Artei, în colecția „Familii istorice”, a apărut în septembrie 2016 albumul monografic „Domeniul lui Ion Ghica de la Ghergani”, rodul cercetărilor istoricului de artă dr. Ruxanda Beldiman.
Ruxanda Beldiman (n. 1973) istoric de artă, cercetător, șef al departamentului de Arte Vizuale și Arhitectură – perioada modernă la Institutul de Istoria Artei „G. Oprescu” al Academiei Române. Licențiată în istoria artei a Universității Naționale de Arte București (UNArte 1996), doctorat în arte vizuale cu tema „Castelul Peleș. Expresie a fenomenului istorist de influență germană” (UNArte 2009).
3. EXPOZIȚIE DE QUILT-URI
Casa de Cultură “Friedrich Schiller” a organizat din 2006 ani expoziții de quilt-uri prezentate de Alexandrina Popescu. Publicul este familiarizat cu exponatele de aici: quilt-uri( cuverturi de pat matlasate), obiecte de îmbrăcăminte, fețe de masă decorative, obiecte decorative de Crăciun, inspirate din arta românească sau teme libere, etc.
În 29 .11.2016 a avut loc vernisajul Expoziției de quilt-uri a doamnei Alexandrina Popescu.
De această dată, Alexandrina Popescu a expus quilturi de dimensiuni mari, culorile dominante
au fi albastrul cu nuanțele sale si maronul cu nuanțe de bej.
Fiecare exponat este unic, hand made. Exponatele reprezinăa viziunea creatorului lor, în îmbinarea culorilor și crearea modelului. Arta îmbinări peticelor reprezintă pentru cele doua doamne o mare pasiune și o modalitate de a-si petrece timpul frumos și util. Materialele folosite pentru realizarea quilt-urilor reprezintă o căutare, achiziționare continuă și trebuie sa fie de o calitate deosebită. Realizarea unui quilt presupune foarte mult timp, minuție și răbdare.
4. Conferința dezbatere: FIGURI REPREZENTATIVE ALE FRONTULUI 1918 ÎN TIMPUL MARII UNIRI. MERITELE GENERALILOR ROMÂNI ȘI IMPORTANȚA VICTORIEI MARII UNIRI
În cadrul evenimentelor dedicate celebrării Centenarului Marii Uniri, Casa de cultură “Friedrich Schiller” a organizat în 15 noiembrie 2018 conferința dezbatere Figuri reprezentative ale frontului 1918 în timpul Marii Uniri. Meritele generalilor români și importanța victoriei Marii Uniri.
Au prezintat: dr. Liviu ȚĂRANU, consilier CNSAS, dr. Florian BANU, cercetător CNSAS
Au participat: Christiane Gertrud COSMATU, Subsecretar de stat, Departamentul pentru Relații Interetnice, Guvernul României, dr. Klaus FABRITIUS, Președintele FDGR – Regiunea Extracarpatică.
“Generaţiile viitoare îşi vor închipui că oameni mai fericiţi ca noi, a doua zi după victorie, n-au putut fi, pe când, în realitate, niciodată n-au fost răspunderile mai mari şi sarcina mai grea”.
(I.I.C.Brătianu, scrisoare din Paris, 28 februarie 1919).
“Ionel Brătianu se dovedea un vizionar în momentul deschiderii Conferinței de Pace, în 1919 privind siuația în care se găsea România, pentru că, într-adevăr, prezentarea evenimentelor din anii 1918-1919 pentru „generaţiile viitoare” s-a făcut într-un mod simplificator, mai mult sau mai puţin triumfalist, astfel încât tensiunea acelor momente aproape că nu mai poate fi percepută.
Chiar şi astăzi, la momentul sărbătoririi Centenarului Marii Uniri, persistă un discurs public care escamotează în bună măsură dificultăţile uriaşe cu care s-au confruntat românii din generaţia Marii Uniri. Potrivit acestor evocări schematice, a fost suficient ca românii să-şi proclame dorinţa de unire la Chişinău, Cernăuţi şi Alba Iulia pentru ca statele vecine, comunitatea internaţională şi chiar minorităţile naţionale din provinciile care se uneau cu Ţara, să salute aceste decizii şi să recunoască justeţea lor, în virtutea dreptului istoric şi al dreptului la autodeterminare. De fapt, consacrarea de jure a Marii Uniri, impunerea sa ca o realitate pe deplin întemeiată au reclamat ample acţiuni de propagandă pentru explicarea justeței acestor acte, demersuri politice şi diplomatice în marile capitale, dar şi acţiuni militare pentru a respinge tentativele unor state vecine de a face să triumfe dreptul forţei asupra forţei dreptului.
Din aceste motive, o evocare fie şi sumară a unor aspecte mai puţin cunoscute ale luptei pentru recunoaşterea internaţională a Marii Uniri este mai mult decât necesară, acum la împlinirea a 100 de ani de la apariţia României Întregite pe harta lumii”. (Dr. Florian Banu, Acţiuni politico-diplomatice și militare ale României pentru recunoaşterea internaţională a Marii Uniri ).
„ Avocat, doctor în drept, om politic, Ilie Lazăr a fost unul dintre maramureșenii de legendă care au luptat pentru Unirea provinciilor istorice cu România. O figură fascinantă, un român autentic și o viață incredibilă, demnă de un film. La izbucnirea războiului a fost încorporat în armata austro-ungară unde a primit rangul de ofițer. Împreună cu soldații săi a dezertat din armata imperială și s-a înrolat în Armata Regală Română. A fost conducătorul companiei care a eliberat Cernăuțiul ocupat de ucraineni în zilele tulburi din finalul Primului Război Mondial și primul român care a înălțat tricolorul pe acoperișul primăriei din Cernăuți, în noiembrie 1918, după mai bine de secol de ocupație străină. A fost desemnat să reprezinte Maramureșul, plasa Șugatag, la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, devenind la vârsta de doar 23 de ani cel mai tânăr semnatar al Actului Unirii. Pe drumul spre Alba Iulia s-a ocupat de protecția lui Gheorghe Pop de Băsești, președintele Marii Adunări Naționale de la 1 decembrie 1918. A însoțit delegația românilor ardeleni care a prezentat la București Actul Unirii. A fost primit în audiență de prim-ministrul Ion I.C. Brătianu căruia i-a prezentat un memoriu cu problema Maramureșului istoric de la nord de Tisa, demonstrând pe bază de hărți, localități și denumiri toponimice existența și drepturile istorice ale românilor din nordul țării. După înfăptuirea Unirii, Ardealul a fost reorganizat pe județe. Ilie Lazăr a fost trimis să organizeze administrația românească în județul Satu Mare, unde a preluat funcția de secretar al județului. Pentru toate binefacerile Marii Uniri, a fost decorat în 1929 cu medalia Coroana României în grad de comandor. (Dr. Liviu Țăranu, Ilie Lazăr, Destinul unui martir. (1895-1976)”. Coordonatorul proiectului Aurora Fabritius.
Evenimentul s-a desfășurat în limba română.
5. Prezentarea volumului: SEMILUNĂ PESTE DOBROGEA. ISLAMUL ÎN ROMÂNIA
Casa de Cultură Friedrich Schiller a organizat în 8 februarie 2016, prezentarea volumului „Semilună peste Dobrogea. Islamul în România”, editat de Dr. Jürgen Henkel, fostul director al Academiei Dr. Jürgen Henkel. Volumul face parte din seria de publicații „Biblioteca teologică româno-germană” și a fost publicat de editura sibiană „Schiller”.
„Minarete și turle de biserici, sunetul clopotelor și vocea muezinilor își au locul lor tradițional în Dobrogea românească. Islamul în România se prezintă exclusiv ca Euro-Islam. Aceasta face convețuirea neproblematică. Exemplul arată însă și faptul că integrarea nu este o stradă cu sens unic, mai mult chiar musulmanii își asumă responsabilitatea integrării lor în statele vestice, europene marcate de creștinism, arătând disponibilitate în acceptarea valorilor vestice creștine. Musulmaniii care trăiesc în țara noastră le-ar putea folosi ca exemplu pozitiv celor care trăiesc în alte state europene.
Volumul își dorește și poate aduce o contribuție la înțelegerea conviețuirii interreligioase din România și din UE. În afară de aceasta volumul de față este prima prezentare completă și sistematică a problematicii în literatura de specialitate de limbă germană”. (Dr. Jürgen Henkel)
Dr. Jürgen Henkel este pastor al bisericii bavareze și publicist protestant. A condus din 2003 și 2008 Academia Transilvania / EAS din Sibiu / Hermannstadt. Fondator editor și redactor al Bibliotecii Teologic German-Român (DRThB).
Publicații: „Introducere în istoria și viața bisericii a Bisericii Ortodoxe Române”, Münster 2007; „Poduri noi sau noi obstacole. O evaluare a Adunării Ecumenice Europene a treia / AEE3, Münster” 2008; „Ascetism versus societate de consum. Oportunitatea și spiritualitatea monahismului și a vieții religioase în secolul 21”, Bonn / Sibiu 2013. La scurt timp apare cartea sa „Semilună peste Dobrogea. Islamul în România”, la editura „Schiller”, Sibiu.
Manifestarea a avut loc în limba germană.
6. Conferința-dezbatere: REFORMA LUI LUTHER – UN BUN EXPORTAT
În cadrul evenimentelor dedicate istoriei culturii germane din România, Casa de Cultură „Friedrich Schiller” a organizat în 23 martie 2017 conferința-dezbatere „Reforma lui Luther – un bun exportat„. Evenimentul a fost organizat în parteneriat cu Biserica Evanghilică Luterană C.A. București.
Au prezentat: dr. Ulrich A. Wien, Institutul pentru Teologie Evanghilică din Landau, dr. Daniel Zikeli, Episcop vicar și Preot, Biserica Evanghilică Luterană C.A. București.
Au participat: Christiane Gertrud Cosmatu, Subsecretar de stat la Departamentul pentru Relaţii Interetnice în cadrul Guvernului României, dr. Klaus Fabritius, Președintele Forumului Democrat al Germanilor din România, Regiunea Extracarpatică.
„Reforma care a avut loc acum 500 de ani a fost un evenimet european care are urmări universale până în prezent. Reformatorul Martin Luther din Wittenberg a avut intenția să reformeze biserica occidentală latină din interior, care a avut drept urmare o scindare a Bisericii Occidentale. Reforma a fost o mișcare educativă: prin aceasta s-a stimulat educația școlară a fetelor și a băieților. Numai cine putea să citească Biblia putea să devină responsabil. Formarea conștiinței era o temă centrală. Libertatea conștiinței și a religiei, așa cum a fost stabilită de către Iluminism, ca parte implicită a drepturilor cetățenilor și a oamenilor, își are rădăcina în deciziile și cerințele secolului XVI. Ideile mișcării reformiste s-au răspândit în câțiva ani în întreaga Europă. Ele au fost percepute și în teritoriile României de astăzi. Din Brașov s-a orientat Reforma Umanistă a orașelor în Transilvania, dar și dincolo de Carpați, în centrele din Witterberg și Zürich. Așa au luat naștere bisericile evanghelice din țară.” (Dr. Ulrich A. Wien)
Dr. Ulrich A. Wien, născut în 1963, și-a luat doctoratul la Heidelberg și a studiat în Mannheim, Freiburg, Tübingen și Heidelbelg, Istoria antică, medievală și modernă, științele politice și teologia evanghelică. Dr. Wien este preot evanghelic. În calitate de istoric al bisericii el activează la Universitatea Koblenz-Landau și din 2001 este președintele onorific al Cercului de Muncă pentru Istoria Transilvaniei și al Societății de Studii Transilvănene Sibiu. Domeniul său de cercetare este istoria bisericească modernă, dar și istoria reformei din Sibiu. În 2014 a apărut un volum cuprinzător cu studiile sale despre secolul XIX – XXI sub titlul „Rezonanță și contradicție”.
În prezent este în pregătire o ediție a protocoalelor consistoriului evanghelic C. A. (1919-1944). În afară de acestea, conduce proiectul de editare a colecției de predici a preotului de țară reformat Damasus Dürr (Apoldu de Jos) care este sprijinit de Fundația Thyssen din Köln. În 2014 Departamentul de Relații Interetnice a Guvernului României a sprijinit o conferință în Sibiu. Publicația „Reforma lui Luther- un bun exportat. Transferul ei în zonele de contact ale sec. XVII și actualitatea bisericilor evanghelice din Europa” va apărea în mai 2017, în celebra seria a Institutului de Studii Europene din Mainz.
Evenimentul s-a desfășurat în limba română și limba germană.
7. Prezentarea filmului documentar: PORTRETUL UNUI MARTIR CREȘTIN – EPISCOPUL VASILE AFTENIE, de CRISTIAN AMZA
În cadrul evenimentelor dedicate martiriului preoților greco-catolici din România după 1948, care au murit în penitenciarele comuniste, Casa de cultură “Friedrich Schiller” a organizat în 16 iulie 2019 prezentarea filmului documentar documentar Portretul Unui Martir Creștin – Episcopul Vasile Aftenie, scenariul și regia, Cristian Amza.
„Mai bine murim decât să trădăm. Acestea-s convingerile noastre“
Au prezentat: dr. Constantin Buchet, Președinte CNSAS, prof. univ. dr. Radu Ciuceanu, Director INST, Cristian Amza, regizor TVR.
Au participat: Christiane Gertrud Cosmatu, Subsecretar de Stat, Departamentul pentru Relații Interetnice, Guvernul României, dr. Klaus Fabritius, Președintele .D.G.R., Forumul Regional-Regiunea Extracarpatică. Coordonatorul evenimentului: Aurora Fabritius.
„Vasile Aftenie s-a născut într-o familie de ţărani greco-catolici, la 14 iulie 1899, în satul Lodroman, comuna Valea Lungă, nu departe de Blaj, fiind al treilea dintre cei cinci copii, patru băieţi şi o fată, ai soţilor Petru şi Agafia Aftenie. În 1920 s-a înscris la Academia Teologică din Blaj, de unde, în 1921 a fost trimis la studii la Roma, la Colegiul Urban Pontifical „De Propaganda Fidae”, fiind găzduit la Colegiul grec ,,Sfantul Atanasie“. În 22 iunie 1925 devine doctor în teologie şi se întoarce în ţară. A fost numit paroh şi protopop greco-catolic de Bucureşti, şase ani mai târziu, la 14 iulie 1934. Protopopul dr. Vasile Aftenie a fost promovat canonic al capitului mitropolitan din Blaj în decembrie 1937, iar în octombrie 1939 s-a întors la Blaj ca rector al Academiei de teologie. Numit episcop auxiliar al Mitropolitului Blajului la 12.04.1940 de către papa Pius al XII-lea, Vasile Aftenie a fost consacrat episcop la 6.06.1940 în catedrala de la Blaj. După câteva zile a fost instalat la Bucureşti în funcţia dată lui de Mitropolitul Alexandru Nicolescu: ‚Am aflat în Domnul să te numim, să te constituim de Vicar General arhiepiscopesc pentru toţi credincioşii noştri din Bucureşti şi din Vechiul Regat”.
„I s-a propus de mai multe ori să treacă la Ortdoxie, mizându-se pe atașamentul său față de tradiția bizantină, pe realațiile bune cu clerul ortodox, pe ținuta care înclina spre ortodoxism cu stihar colorat, cum remarca un credincios. I-a dezamăgit pe cei care îl ademeniseră, alegând calea martiriului!“ (Mihaela Olău, Episcopul Vasile Aftenie, Editura Galaxia Gutenberg, 2012)
„Martiriul unor șapte episcopi greco-catolici Vasile Aftenie, Valeriu Traian Frențiu, Ioan Suciu, Tit Liviu Chinezu, Ioan Bălan, Alexandru Rusu și Iuliu Hossu s-a petrecut în raport cu o comunitate de credintă și cu un jurământ de slujire prin care ei nu-și mai aparțineau ca inși. Se puneau cu viața lor de zi cu zi la dispoziția celorlalți, devenind garanții celor mai inalte valori ale noatre ca oameni. Între gând, faptă și cuvânt nu a existat la ei niciodată o fisură. Și au făcut toate astea neîngâmfați, cu umilință și cu iubire adevărată de semeni. Proba cea mai înaltă a slujirii este să nu abjuri de la un legământ pe care l-ai făcut cu oamenii în fața lui Dumnezeu. Când în 1948, comuniștii au deființat Biserica Greco-Catolică, al cărei rol a fost uriaș în nașterea sentimentului de nație a românilor în educarea lor și în apariția conștiinței latinității noastre, le-au cerut episcopilor să se lepede de legământul făcut de Biserica lor în urmă cu 248 de ani. Cu toții au luat această cerință ca pe o insultă. Și au ales cum spune unul dintre ei, marea cinste a temniței pentru credință.” (Gabriel LIICEANU)
Evenimentul s-a desfășurat în limba română.
