În cadrul ciclului de evenimente dedicate Moștenirii culturii germane din România, Casa de Cultură „Friedrich Schiller”, F.D.G.R.- Regiunea Extracarpatică și F.D.G. București, a organizat în 22 noiembrie 2017 conferința dezbatere și prezentarea filmului: „Pe treptele vântului” (45 ani Grupul de Acțiune Banat), realizat de regizorul Cristian Amza. Filmul a fost difuzat în 2013, în cadrul emisiunii „Rezistenţa prin cultură”, TVR2.
Au prezentat: membrii fondatori ai Grupului literar de Acțiune Banat: Werner Kremm, Johann Lippet, William Totok și regizorul Cristian Amza.
Au participat: Christiane Gertrud Cosmatu, Subsecretar de stat la D.R.I., Guvernul României, Dr. Klaus Fabritius, Președintele F.D.G.R. – Regiunea Extracarpatică.
Grupul de Acțiune Banat (în germană Aktionsgruppe Banat) a fost gruparea tinerilor autori de limbă germană din Timișoara care a existat între anii 1972 și 1975. Denumirea oficială sub care a funcționat era Cenaclul Universitar al Casei de Cultură a Studenților din Timișoara.
Cei nouă membrii fondatori Albert Bohn, Rolf Bossert, Werner Kremm, Johann Lippet, Gerhard Ortinau, Anton Sterbling, William Totok, Richard Wagner, Ernest Wichner „ […] erau legați dela bun început din mai multe puncte de vedere, provenind din acelaș mediu social: s-au născut ca fii de țărani colectiviști între anii 1951-1955 în mediul rural, aparținând minorității germane din Banat. […]. Au terminat studiul de germanistică la Universitatea din Timișoara”. (Sarah Langer, 2010)
„Drept dată a înființării grupului este considerată ziua de 2 aprilie 1972, când în suplimentul pentru studenți Universitas al ziarului Neue Banater Zeitung, sub titlul Am Anfang war das Gespräch (La început a fost discuția), au fost publicate opiniile rezultate la o masă rotundă pe tema situației tinerei generații, cu ilustrarea ei ideologică și social-politică în literatură.” (Nikolaus Berwanger)
William Totok declara într-un interviu, în august 2002, că „Aktionsgruppe Banat s-a constituit în anul 1972 ca o grupare a unor tineri autori care, în mod programatic, încercau să creeze o literatură neconvențională, angajată în sensul adevărat al cuvântului, axată pe o perspectivă declarat social-critică, opusă unui estetism elitarist, apolitic și distanțat față de realitatea imediată. Ideologia grupului era tributară scrierilor stângii nedogmatice occidentale, iar textele literare urmau o linie comună, oarecum unitară, inspirată atât din laconismul dialectic al lui Bertolt Brecht, cât și din experimentele avangardiste ale „Grupului Vienez” sau a poeziei muzicii rock. Atitudinea politică a grupului nu a fost una principial anti-comunistă, ci doar critică față de socialismul real-existent. ”
