Expoziție de pictură și sculptură-Formă și culoare

„Formă și culoare”  

Vernisaj: Joi 20 Aprilie, ora 18.00, program de vizitare luni-vineri orele  10.00 16.00, până joi, 25 mai 2017

O diversă expresivitate, cronică de  Roxana Păsculescu, critic de artă  (Radio cultural)

Françoise Mariana Apostol Rosian și Doru Drăgușin

Prezintă:

Oana Monica Holban șiI Doru Pavel Mugur

Ilustrația muzicală: Gheorghe Zamfir

       
       

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Francoise Mariana Rosian Apostol

Membru AIAP Unesco Franța și al Uniunii Artiștilor Plastici din România. Din anul 1997 artista s-a stabilit definitiv în Franța obținând cetățenia franceză.

STUDII:

Absolventă a Liceului de arte plastice ”Nicolae Tonitza” București;

Absolventă a Școlii postliceale de arhitectură, construcții, mobilier, design interior;

Absolventă a Școlii Populare de Artă  secția design;

1985  Diplomă de licență în arta decorativă, specializare ceramică, sticlă metal Institutul de arte plastice Nicolae Grigorescu.

A participat la peste 800 de expoziții de grup  în  țară și străinătate.

EXPOZITII PERSONALE ÎN ROMÂNIA

1986  Costinești, Expoziție de design vestimentar și sticlă ; 1988  Buzău la Muzeul de Artă, Sculptură în sticlă ;

1992  București, Parcul Carol, Expoziția de artă decorativă, pictură și sticlărie La vechiul pod ; 1994  București, Galeria Căminul artei, Expoziție de artă decorativă și sticlă; 2007  București, Sala Galateea, Expoziție de pictură;

2015  Buzău Expoziție de pictură și sticlă; 2016  București, La  Garaj, – Expoziție de pictură

2017-București, Casa de Cultură Friedrich.Schiller, Expoziția de pictură și sculptură Formă și Culoare, Apostol și Doru Drăgușin

EXPOZIȚII DE GRUP ÎN ROMÂNIA

Sala Dalles

1977  Salonul artelor, design; 1984  Quadrienala de arte decorative; 1986  Trienala de design; 1987  Salonul republican primăvară; 1989  Expoziția anuală a tineretului; Expoziția omagială Mihai Eminescu; Quadrienala de arte decorative; Trienala de design;

Sala Orizont

1988 Salonul de artă decorativă; Salonul sticlei Formă și culoare; 2016 Expoziție cu picturile din Tabăra de creație de la Petroșani; 2016 Salonul de iarnă U.A.P.: arte decorative, sculptură, pictură ;

Din 2006 până în 2016 participă la toate saloanele UAP

Sala BrâncușI, Palatul Parlamentului

2015 Expoziție anuală de pictură; 2016 Salonul de arte decorative; 2016 Salonul de pictură tematică Temeiuri; 2017 Bienala de arte decorative

EXPOZIȚII DE PICTURĂ ÎN STRĂINĂTATE

1997  Paris, Complex Pompidou Galeria de suveniruri, Expoziție de sticlă și artă decorativă; 2001  Paris, Louvre des antiquaires, new gallery art, expoziție de sticlă; 2003  Essen  Expoziție de artă decorativă; 2005  Villeneuve Saint Georges, club Golf  Expoziție de pictură și sticlă; 2006  Nanterre  sala ”Castelul de la Vechea Primărie”  Expoziție de pictură; 2007  Primăria Nanterre  pictură; 2009  Nanterre, „Galerie Fleurie”  pictură; 2010  Nanterre, ”Galerie Marignon”  pictură; 2012  Nanterre, ”JD Galerie”  pictură;

PARTICIPĂRI LA EXPOZIȚIi DE GRUP ÎN STRĂINĂTATE

1990  Japonia , Kanazawa 90  expoziție sticlărie; 1991  Biot Franța  Bienala internațională de sticlă și artă contemporană; 1991  expoziție itinerantă, Palais d”Europe  Toquet  Plage, Franța, Salle Polivalente, Englefontaine, Centre d”accueil de la Palais Taille, Complexe d”eau de fleur a Boussu Walcourt, Belgia; 1992  Paris, Galeria Louvre des antiquaires  Expoziție de artă decorativă și sticlă; 1993  Paris galeria „Eclat du verre”;1997  Fontenay-aux-Roses; 1998  Paris, New Galery Art; 1999  Paris  Galerie de Chatelet les Halles; 2001  Kronach  Galeria Sparkasse; 2002  Galeria Brenoffen 13 picturi;
Din 2005 până în 2012 – expune anual în galeriile de artă din diferite orașe din Franța: Reims, Deauville, Bordeaux, Lille, Cannes.

PREMII SI DISTINCȚII

2008 – Cetățean de onoare al orașului Nanterre; 2000 – Premiul  1; București la Concursul de ceramică și sticlărie; Premiul  1, București la Concursul de design; 1989 – Premiul  3,  București la expoziția  omagială Mihai Eminescu

 Mariana Apostol crează tablouri mari pentru spații generoase expunând în Romania și Franța, în saloane de de arte decorative. În picturile sale există o culoare izvorâtă din lumină: roșu exotic parcă dă naștere formei. Fiecare tablou dintre cele expuse impresionează prin această culoare vie, creind imagini  de poveste. Florile susțin culorile vii, între ele creindu-se o atmosferă veselă.” (Carmen  Dragan –jurnalist cultural)

Doru Drgușin

1954 S-a nascut in satul Nicolae Titulescu – Olt
Studii : Academia de Arta „ Nicolae Grigorescu” – Bucuresti
2016 – Galeria Orizont – invitat expozitia pictor Maria Iliescu
2014 – Galeria ICR Paris si Asociatia culturala franco-romana din Paris
2012 – Expozitie Primaria sector 6
2011 – 2012 – Expozitie de arta monumentala Castel Cantacuzin Busteni (marmura, bronz, piatra)
2011 – Expozitie personala Primaria Urziceni
2011 – Sala Brancusi Bucuresti Palatul Parlamentului
2011 – Muzeul de istorie nationala expozitie tema „dacilor”
2010 – Cap monumental 1,20 m. Mihai Eminescu – marmura
2010 – La Cornu grup statuar „Geneze” – colectie particulara
2009 – Granit rosu in memoria jurnalistului belgian cazut la Revolutia Romana din 1989
2009 – Placa granit si bronz – 550 ani de existenta a orasului Bucuresti
2008 – Geneza bronz 2,50 m. inaltime inconjurata de geneze marmura intre 0,80 m. – 1,40 m.
2008 – Expozitie personala Orizont , sculptura si desen
2007 – Portret N. Titulescu – Berna – sculptura monumentala din bronz cu granit
2007 – Expozitie personala Rm. Valcea 64 de lucrari
2007 – Lucrare monumentala bronz – granit M. Kogalniceanu
2007 – Monument bronz-granit – Constantin Brancusi
2006 – Portret piatra granit Nicolae Titulescu – comuna Titulesti – Olt
2006 – Expozitie personala de sculptura si culoare Orizont – marmura, bronz, lemn
2005 – Expozitie de grup Tokio – Japonia
2004 – Expozitie personala de sculptura si culoare Orizont– marmura, bronz, lemn pictura si desen
2002 – Monument Nicolae Titulescu, bronz – granit h. = 2,50 m. – Geneva in fata sediului O.N.U.
2001 – Expozitie personala – Italia – Roma – marmura si bronz
2001 – Bustul Mihai Eminescu – marmura h. = 1,10 m.– Bucuresti
2000 – Expozitie personala Grigny – Paris – 120 lucrari marmura, granit, inox, lemn si desen
1998 – Expozitie personala IASI Centrul Cultural Francez – geneza inox de h = 6 m.
1997 – Expozitie personala – New York – 27 sculpturi din marmura
1997 – Expozitie personala New Jersey – 27 sculpturi din marmura
1997 – Locul I – Iasi – concurs monument (portret) GR.T. Popa marmura – granit
1996 – Belgia – monument (portret) C-tin Brancusi, in orasul Lessienes – granit
1993 – Locul I, Concurs National pentru monumentul Nicolae Titulescu de la Brasov personaj intreg, asezat 1989 – 200 de ani de la Revolutia Franceza, Grand Palais, Paris – relief din bronz
1988 – Bienala Internationala „Dantesco” Ravenne, mentiune individuala, medalie de aur (de grup)
1984 – Membru al Uniunii Artistilor Plastici din Romania
1983 – 2003 Studii si documentare artistica in : Cehia, Italia, Franta, Belgia si S.U.A.
1982 – 1984 – Bursa „Atelier” Bucuresti
1981 – Bursa Uniunii Artistilor Plastici
1979 – Premiul Revistei Amfiteatru
1979 – 1980 – Bursa Academiei de Arta „ N. Grigorescu”
1975– 2008 Simpozioane de sculptura :Calarasi, Buzau, Costinesti, Arad, Gurghiu, Bulgaria, Sighetul Marmatiei, Pitesti, Turnu Severin, Rosiori de Vede, Dervent

1983 – 2003 Documentare artistica : Cehia, Germania, Italia, Franta, Belgia, S.U.A.

1983 – 2008 Sculpturi si picturi in colectii particulare din Austria, Belgia, Franta, Elvetia, S.U.A. Italia, Romania

Educatie si formare:

1975 – 1980 – Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, Bucuresti

1984 – Membru UAP

Premii si burse:

1997 – Locul I – Concurs monument (portret) Gr.T. Popa, Iasi

1993 – Locul I – Concurs National pentru monumentul „Nicolae Titulescu”, Brasov

1988 – Mentiune individuala, medalie de aur de grup, Bienala Internationala „Dantesco” Ravenna, Italia

1982 – 1984 – Bursa „Atelier”, Bucuresti

1981 – Bursa Uniunea Artistilor Plastici

1979 – 1980 – Bursa Academiei de Arta „Nicolae Grigorescu”, Bucuresti

1979 – Premiul Revistei „Amfiteatru”

Expozitii personale:

2016 – Invitat expozitia pictor Maria Iliescu, Galeria Orizont, Bucuresti

2014 – Galeria ICR Paris si Asociatia culturala franco-romana din Paris

2012 – Expozitie Primaria sector 6, Bucuresti

2011 – Expozitie personala, Primaria Urziceni, Ialomita

2011 – 2012 – Expozitie de arta monumentala (marmura, bronz, piatra), Castelul Cantacuzino, Busteni

2011 – Sala Brancusi, Palatul Parlamentului, Bucuresti

2011 – „Dacii”, Muzeul National de Istorie, Bucuresti

2008 – Expozitie personala, sculptura si desen, Galeria Orizont, Bucuresti

2007 – Expozitie personala, 64 de lucrari, Ramnicu Valcea, Valcea

2006 – Expozitie personala de sculptura si culoare – marmura, bronz, lemn, Galeria Orizont, Bucuresti

2004 – Expozitie personala de sculptura si culoare – marmura, bronz, lemn, pictura si desen, Galeria Orizont, Bucuresti

2001 – Expozitie personala – marmura si bronz, Italia, Roma

2000 – Expozitie personala, 120 lucrari – marmura, granit, inox, lemn si desen, Grigny, Paris

1998 – „Geneza”, expozitie personala – inox, Centrul Cultural Francez, Iasi

1997 – Expozitie personala, 27 sculpturi din marmura, New York

1997 – Expozitie personala, 27 sculpturi din marmura, New Jersey

Expozitii de grup:

2005 – Expozitie de grup Tokio, Japonia

Lucrari monumentale:

2010 – Cap monumental „Mihai Eminescu”, marmura

2010 – La Cornu grup statuar „Geneze”, colectie particulara

2009 – Granit rosu in memoria jurnalistului belgian cazut la Revolutia Romana din 1989

2009 – Placa granit si bronz – 550 ani de existenta a orasului Bucuresti

2008 – ”Geneza” bronz 2,50 m, inaltime inconjurata de geneze, marmura

2007 – Portret „Nicolae Titulescu”, sculptura monumentala din bronz cu granit, Berna, Elvetia

2007 – „Mihail Kogalniceanu”, lucrare monumentala bronz – granit

2007 – „Constantin Brancusi”, monument bronz – granit

2006 – Portret „Nicolae Titulescu”, piatra – granit , comuna Titulesti, Olt

2002 – Monument „Nicolae Titulescu”, bronz – granit, Geneva, in fata sediului O.N.U.

2001 – Bustul „Mihai Eminescu”, marmura, Bucuresti

1996 – Monument (portret) „Constantin Brancusi”, granit, Lessines, Belgia

1989 – 200 de ani de la Revolutia Franceza – relief din bronz, Grand Palais, Paris

Simpozioane:

1983 – 2008 Sculpturi si picturi in colectii particulare din: Austria, Belgia, Franta, Elvetia, S.U.A. Italia, Romania

1983 – 2003 Documentare artistica: Cehia, Germania, Italia, Franta, Belgia, S.U.A.

1975 – 2008 Simpozioane de sculptura: Calarasi, Buzau, Costinesti, Arad, Gurghiu, Bulgaria, Sighetul Marmatiei, Pitesti, Turnu Severin, Rosiori de Vede, Dervent

– See more at: http://ateliere.net/ro/doru-nicolae-dragusin#sthash.FIjIPfA2.dpuf

Salonul Cotidianul.ro

Doru Drăguşin: „Cred că artiştii sunt unda de manifestare a Celui de Sus”

ArteExpoziţii

Doru Drăguşin la Galeria Orizont în februarie 2016. Foto Facebook

Invitat să expună la Salonul Cotidianul.ro, sculptorul Doru Drăguşin a fost plăcut surprins că, în vânzoleala şi vraiştea în care trăieşte România, un ziar mai găseşte timp şi spaţiu să se aplece şi asupra artelor plastice. „Trec, poate prea repede, peste laudele îndreptăţite aduse acestei preocupări prin care mai află lumea câte ceva şi despre noi, artiştii plastici, despre care se tot spune că suntem, alături de alţi artişti, ambasadorii culturii româneşti, dar mă simt obligat să spun că nimeni nu ne mai prea bagă în seamă. Mă refer, sigur că da, la autorităţi. Mă refer la atelierele pe care Uniunea Artiştilor Plastici le pierde zi de zi. Mă şi întreb cum de-au reuşit alţii să construiască, prin 1950, lângă TVR, suita de ateliere de pe Strada Pangratti. Nu laud acele vremi de tristă amintire, dar nu pot să nu întreb de ce suntem goniţi, ca nişte câini de pripas, din atelierele care sunt retrocedate unor foşti proprietari. Şi mai ales mă întreb de ce nu reuşesc actualele autorităţi să construiască alte ateliere, aidoma celor din Pangratti”. Multă amărăciune, dar şi mult şi trist adevăr în spusele interlocutorului nostru, sculptorul Doru Drăguşin.

Ştefan Luchian, de Gheorghe Anghel

Ştefan Luchian, reconstituire de Doru Drăguşin după Gheorghe Anghel

Cartea de vizită

Doru Drăguşin s-a născut la 29 iulie, 1954, în comuna Nicolae Titulescu, judeţul Olt.
1979 – absolvă Institutul de Arte Plastic „Nicolae Grigorescu”, secţia sculptură, clasa profesorului Paul Vasilescu.
1979-1984 – burse de specializare ale UAP.
1982-1984 – primele două expoziţii personale, la galeriile Kalinderu (reconstituire Ştefan Luchian) şi Galateea.
1984 – devine membru al Uniunii Artiştilor Plastici (UAP.
Studii de specializare în Cehia, Germania, Italia, Belgia, SUA.
Participă la numeroase expoziţii de grup şi tabere de creaţie, în ţară – Măgura, Căsoaia, Costineşti, Gurghiu, Sighetu Marmaţiei Călăraşi, Piteşti, Tr. Severin, Dervent, Roşiorii de Vede – şi străinătate – Bulgaria, Italia, Cehia, Germania, Franţa, Belgia, SUA.
Monumente-portrete: Nicolae Titulescu, Constantin Brâncuşi, Mihai Eminescu, Gala Galaction, Mihail Kogălniceanu, Marin Preda.

Fereastră

Flash interviu

Care dintre numeroasele expoziţii vă este cea mai dragă?

Dragi mi-au fost toate, chiar şi cele de grup sau din taberele de creaţie. Cea mai mare am avut-o în 2000, la Grigny, lângă Paris, cu 120 de lucrări. Marmură, granit, bronz. Le-am adus din ţară cu câteva camioane, dar şi din Belgia, unde avusesem o expoziţie, la Lessiennes, unde, cu câţiva ani mai în urmă, în 1996, dezvelisem un bust al lui Brâncuşi.

Cine a fost omul sau artistul care a contribuit decisiv la devenirea Dvs. artistică?

Dumnezeu, aş zice, fără să glumesc şi fără să comit cine ştie ce blasfemie. Numai că EL nu este nici om şi nici artist. Este Creatorul. Toţi suntem creaţia Lui. Dacă e să mă refer la un artist, atunci îl voi aminti, cu adâncă reculegere, pe profesorul meu din vremea studenţiei, sculptorul Paul Vasilescu.

Fermitate

Aţi trăit, ca om sau artist, şi o descumpănire în viaţa Dvs.?

Ca o mănuşă îmi cade această întrebare pe care o leg de cea de mai de sus. Am avut două întâmplări din care am scăpat ca prin urechile acului. Făceam o excursie, cu fiica mea, în Grecia. Ajunsesem cu un vaporaş în zona Santorini. S-a oprit vaporaşul la doi-trei kilometri de ţărm şi căpitanul ne-a anunţat că, dacă vrem, putem să ne scăldăm. Bineînţeles că m-am aruncat în valuri. Am înotat şi am ajuns într-un grup de înotători despre care credeam că sunt de pe vaporaşul nostru. Înot eu ce înot alături de ei şi numai ce văd că vaporaşul meu pleacă. Vine un alt vapor şi-i urcă la bord pe toţi cei alături de care înotasem, iar eu rămân de unul singur. Timp de aproape o oră am tot înotat spre vaporaşul meu, pe care abia dacă-l mai vedeam. Sunt pescuit, ca să zic aşa, de un alt vaporaş cu nişte turişti ruşi şi ajung la ţărm, unde vaporaşul meu acostase deja. Urc la bord şi o văd pe fiica mea, care-l certa, îngrozită, pe căpitan. Şi acum cred că numai Dumnezeu m-a salvat. Şi a mai fost un moment în viaţa mea, când am fost diagnosticat cu o boală cumplită. Am trecut cu bine şi peste asta şi cred că tot mâna lui Dumnezeu a fost. Asta ar fi explicaţia că merg, de câte ori pot, la Sfântul Munte Athos.

Ce ne puteţi spune despre momentul în care aţi reconstituit una dintre statuile pe care marele sculptor Gheorghe Anghel i-a dedicat-o lui Ştefan Luchian?

Poate că e prea mult spus reconstituire. Marele sculptor Gheorghe Anghel a expus în anul 1954 două monumentale lucrări, Ştefan Luchian şi Ion Andreescu, în faţa Muzeului Simu, ambele în faza de ghips. Ele s-ar fi adăugat statuii lui Eminescu, cea aflată în fața Atheneului, toate trei alcătuind, ca nişte coloane, triunghiul de aur al culturii române. Nu cunosc exact cauzele pentru care sculptorul le-a distrus, deşi le cam bănui. Din statuia lui Luchian a rămas doar capul, aflat în posesia arhitectului Anghel Marcu, prieten foarte apropiat sculptorului. Eu, sub directa supraveghere şi îndrumare a maestrului Paul Vasilescu, am adăugat corpul, realizând o statuie de peste 3 metri. Din păcate şi aceasta s-a pierdut.

“Clipa de graţie a destinului său artistic pare să fi fost perioada în care a avut şansa uriaşă de-a reconstitui, după tot felul de fotografii, dar şi sub atenta îndrumare a maestrului său, distinsul sculptor Paul Vasilescu, statuia pe care marele sculptor Gheorghe Anghel i-a dedicat-o lui Ștefan Luchian. Era vorba, de fapt, de două statui, ambele în fază de ghips, cealaltă înfăţişându-l pe Ion Andreescu. După cum se ştie, marele sculptor şi-a distrus statuile cu chiar mâna sa, salvându-se, graţie devoţiunii arhitectului Marcu Anghel, prieten apropiat al marelui sculptor, doar capul statuii lui Luchian. Reconstituirea s-a făcut de la cap în jos, cu o minuţie de bijutier, perioadă în care foarte tânărul sculptor Doru Drăguşin s-a aflat în preajma marii arte. Nu este scopul rândurilor de faţă să facă analize psihologice, dar viitoarele lucrări ale tânărului artist se vor îndepărta de linia rafinată a ilustrului său înaintaş. Era croit Doru Drăguşin din alt aluat, mult prea concret, lipsit întrucâtva de fiorul înalt al capodoperei? L-au tentat şi până la urmă s-a înscris în tendinţa spre nonfigurativ a generaţiei sale? Și întrebările pot continua. Un răspuns, însă, e greu de găsit. Dar, cu o tenacitate specifică tuturor artiştilor care ard pentru arta lor, Doru Drăguşin şi-a găsit propriul drum, în interiorul generaţiei sale.(…)

Nicolae Titulescu, expus la Geneva

Din lecţia ”reconstituirii” i-a rămas veneraţia pentru marile personalităţi politice, istorice şi culturale. În marmură, în bronz sau în granit i-a întruchipat pe Nicolae Titulescu, Mihai Eminescu, Constantin Brâncuşi, Gala Galaction, Mihail Kogălniceanu, Marin Preda. Un loc aparte între aceste ilustre personalităţi îi este dedicat lui Nicolae Titulescu. Nu întâmplător, desigur, întrucât cel ce-a fost doi ani la rând, în 1930 şi 1931, preşedintele Ligii Naţiunilor şi-a petrecut multe dintre vacanţe pe moşia tatălui său, Ion Titulescu, la Tituleşti, cum se numea pe atunci satul în care, mult mai târziu, avea să se nască Doru Drăguşin. Simplă coincidenţă, desigur, dar suficientă, ba chiar hotărâtoare, pentru ca sculptorul să-i dedice marelui diplomat şi om politic mai multe monumente aflate azi, în ţară, la Braşov, dar şi în comuna Nicolae Titulescu, precum şi străinătate, la Geneva, sediul fostei Ligi a Naţinilor, la Bratislava şi la Bruxelles, o nouă variantă fiind aproape gata să ia drumul spre Chişinău.

Dar, dincolo de această adecvare la tiparul real pe care o presupune monumentul portret, Doru Drăguşin excelează în sculptura de mici dimensiuni. Îl fascinează volumele, suprafeţele şi unghiurile ritmate, intervenţiile sumare în marmura brută, ferestrele sau golurile decupate într-un bloc de piatră, dialogul liniilor curbe. Mai toate lucrările sale se pot numi, cu mici excepţii, compoziţii, structuri, armonii, configurări, geneze etc. Vorbim despre un simbolism de dată recentă, nonfigurativ, în care dicteul automat, concept atât de drag dadaiştilor, se naşte parcă instantaneu din piatra ce poartă, vizibilă încă, urma de daltă. Intervenţia artistului în materia brută este atent şi laconic calculată, astfel încât marmura sau granitul să-şi dezvăluie propria lor frumuseţe, intrinsecă, dar şi metafora propusă de artist. Este un gen de sculptură obiectuală ce tinde, mai degrabă, spre artele decorative, personalizând spaţiile interioare, ţintele aristului fiind de-a surprinde, de-a incita şi de-a lăsa un spaţiu cât mai larg interpretării. O interpretare pe care însuşi artistul mizează atunci când declară: ”veniţi dumneavoastră, cititori, vizionari şi iubitori de artă şi începeţi să traduceţi ce am făcut”.(Victor Niță, Cotidianul, 22.01.2017)