Conferința-dezbatere – Partea I. Arhitecți și ingineri germani în București


În ciclul Personalități ale culturii germane din România Casa de Cultură „Friedrich Schiller” şi Asociaţia Istoria Artei au organizat în 10 septembrie 2015 conferința-dezbatere „Arhitecți și ingineri germani în București”.

Au prezentat: Dr. arh. Ruxandra Nemțeanu și Drd.Oana Marinache, istoric de artă.

Ilustrație muzicală: Marius Boldea, pian. Coordonatorul proiectului: Aurora Fabritius.

Aceasta este cea de-a treia conferință din cadrul proiectului „Arhiva de arhitectură” ediția 2015. Proiectul de digitizare desfășurat de echipa Asociației Istoria Artei a scos la lumină și presupune publicarea pe www.arhivadearhitectura.ro a nenumărate documente legate de istoria arhitecturii, construcțiilor și activitatea economică a Bucureștiului secolului al XIX-lea.

 Prezentarea istoriei Bucureștiului secolului al XIX-lea ne prilejuiește o radiografie multietnică și multiprofesională, cu accent pe contribuția arhitecților și inginerilor germani.

 Helmuth von Moltke (1800-1891), viitor mareşal al armatei prusace, vizitează Bucureștiul în 1835, în drum spre Istanbul și remarca: „La Bucureşti se văd cele mai păcătoase cocioabe pe lângă palatele în stilul cel mai modern şi bisericile cu arhitectură bizantină; cea mai amarnică sărăcie domneşte alături de luxul cel mai extravagant; Asia şi Europa par să se întâlnească în acest oraş”.

 „Perioada de după Regulamentele Organice este cea mai fecundă în proiecte arhitecturale, urbanistice și peisagistice, multe dintre ele realizate de specialiști în drumuri și poduri, ingineri constructori și arhitecți veniți din spațiul prusac-austriac: „…aici în Capitală, de se edifica vreo lucrare serioasă se aduceau meșteri și lucrători străini din Transilvania și din Ungaria, de oară-ce Românii indigeni erau cu totul lipsiți de exercițiul practic al artei.” (arhitect Petre Tabai)

 Muzica mahalalelor, cultul grădinii de vară, contrastele extraordinare şi eterne dintre centru şi periferie,  respectul limitat pentru patrimoniu și Casa Regală  reprezintă tot atâtea teme abordate, care fac din volumul BUCAREST semnat de Paul Morand  și apărut la Paris în anul 1935  o geografie imaginară a capitalei noastre, o  piesă esenţială pentru oricine doreşte să înţeleagă mai bine nu doar anii ’30 din România, cât şi sensul schimbării şi perenităţii acesui oraş paradoxal, care a ştiut să rămână vesel de-a lungul istoriei”.  (Paul Morand – scriitor, diplomat, membru al Academiei Franceze)

Ruxandra Nemţeanu, arhitect bucureștean, diplomat din 1984 și doctor în arhitectură din 2009, al Universităţii de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu” din Bucureşti, expert în domeniul monumentelor istorice din 2008, promotor al reimplementării standardelor şi metodologiilor europene în domeniul inventarierii şi evidenţei patrimoniului arhitectural
după 1990, în România, activitate susţinută în cadrul Institutului Naţional al Monumentelor Istorice din Bucureşti, de peste 50 de studii istoricoarhitecturale referitoare la clădiri monumente istorice. Conferențiar universitar, cercetător, autor al volumul de referință „Vila în stil neoromânesc”, publicat în 2014 la Editura Simetria. A coordonat și a contribuit în mai multe proiecte de cercetare „5+5 clădiri pentru patrimoniul cultural național” (2007-2013), DoCoMoMo Internațional și Național (2013-2014), „Patrimoniul arhitectural interbelic, Intrările Bucureștene” (2013-2014)
Oana Marinache, istoric de artă și coordonatoarea proiectului „Arhiva de arhitectură”. A publicat monografiile „Cristofi Cerchez, un vechi arhitect din București” (2012), „Reședințele Știrbey din București și Buftea” (2013) și „Știrbey: reședințe, moșii, ctitorii” (2014), la Editura ACS. În 2014 a tradus jurnalul prințesei Nadeja Știrbey (1916-1919) și este co-autoarea monografiei „Louis Pierre Blanc, o planșetă elvețiană în serviciul României”, alături de Cristian Gache, ambele

lucrări apărute la Editura Istoria Artei.
Editoare, alături de Cristian Gache, a primului volum al albumului „Arhiva de arhitectură: 1830-1860: o colecție unică de planuri și schițe” și coautoare a albumului monografic „Edmond Van Saanen-Algi, de la baletele rusești la Palatul Telefoanelor”.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.