In cadrul evenimentelor dedicate istoriei culturii românești Casa de cultură „ Friedrich Schiller” organizează joi 25 iunie 2015, ora 18,00 conferința dezbatere „ Românii de peste hotare”, prilejuită de o importantă apariție editorială : studiul cu același titlu, eveniment editorial, și anume: publicarea intergrală a memoriului semnat de remarcabilul diplomat român Emil OPRIȘANU în anul 1945. Volumul este prefațat de un Argument semnat de profesorul universitar dr. Nicolae Șerban TANAȘOCA, cartea fiind tipărită în anul 2014 cu sprijinul Ministerului Afacerilor Externe – Departamentul pentru Relația cu Românii de Pretutindeni.
Evenimentul este organizat în colaborare cu Institutul de Studii Sud-Est Europene al Academiei Române.
„ Priviți la Dunăre: românii sunt de o parte și de cealaltă, având cu desăvârșire aceeași înfățișare și, chiar dacă românii se strecoară adânc în Balcani, întinzând mâna fraților lor, de o făptură întrucâtva deosebită, din părțile Macedoniei și Tesaliei, NIMIC nu-i deosebește.” ( Nicolae IORGA, „ Sfaturi pe întuneric”, 1931-1940, Editura Casa Radio, 2001 )
Participă:
. Prof.univ. dr. Nicolae Șerban TANAȘOCA, directorul Institutului de Studii Sud-Est Europene al Academiei Române: „ Identitatea şi destinul istoric al aromânilor”.
. dr. Cătălina VĂTĂȘESCU, cercetător științific la Institutul de Studii Sud-Est Europene al Academiei Române: „ Studiile lingvistice recente asupra românilor din Bulgaria, Ucraina şi Ungaria.”
. col. dr. prof.univ. Petre OTU, director adjunct al Institutului pentru Studii Politice de Apărare şi Istorie Militară: „ 1945 – anul nașterii Memoriului semnat de Emil Oprișanu”.
Ilustrația muzicală: Marius BOLDEA și Ana BĂDICĂ ( pian)
Coodonatorul proiectului: Aurora FABRITIUS
Cu acest prilej va fi vernisată o expoziție de fotografie din arhive cu imagini din istoria aromânilor, a meglenoromânilor și istroromânilor din jurul granițelor României.
“ Fără trecut istoric însemnat, răspândiți în insule mici printre popoare care vorbesc limbi cu totul deosebite de a lor, printre națiuni care au un trecut istoric măreț ori chiar un viitor plin de nădejde, este de mirare că românii din Macedonia nu au fost asimilați demult de către popoarele care-i înconjoară. ( KANITZ, Serbien, Leipzig, 1868 ).
„ In afara frontierelor României se găsește un mare număr de români alcătuind, în unele regiuni grupuri compacte dintre care unele sunt în imediata apropiere a graniței. Tratând cu o largă toleranță minoritățile de pe teritoriul național, România s-a așteptat ca și statele în care se găsesc elemente românești să adopte aceeași linie de conduită. (…) Stăruințele pacifice ale României nu au izbutit decât în foarte mică măsură să asigure păstrarea ființei etnice a românilor de peste 
hotare. Cu toate progresele civilizației, tratamentul rezervat în diverse state elementului românesc se oglindește în situația lui numerică: o continua și progresivă scădere. In fața împuținării progresive a elementului românesc România este în drept să ceară ca problema să fie tranșată odată pentru totdeauna, astfel ca relațiile sale cu statele învecinate să nu mai fie tulburate de această spinoasă chestiune“, scria Emil OPRIȘANU în anul 1945, jurist, consilier de legație când a elaborat Memoriul ROMÂNII DE PESTE HOTARE, secretarul Comisiunii pentru problemele păcii din cadrul Ministerului Afacerilor Străine al Regatului României.
“ Lucrarea este întemeiată în primul rând pe recensămintele oficiale ale statelor unde se aflau români, criteriul de bază fiind acela al limbii materne, combinat cu criteriul originii etnice. Identificarea și situarea localităților au fost făcute după harta Marelui Stat Major Austriac, devenită clasică, ediția din anul 1916 revizuite după o hartă mai nouă, întocmită recent”, preciza autorul în anul 1945.
„ Studiul întocmit de consilierul de legație Emil Oprișanu în anul 1945 împreună cu colaboratorii săi reprezintă un prețios document de istorie a diplomației românești, care însoțit de numeroase anexe documentare – tablouri statistice, tablouri de concordanțe toponimice, liste de biserici și școli românești de peste hotare, hărți etnografice și istorice – constituia dosarul menit să ofere delegaților români la Conferința de la Paris elementele esențiale de informație și de judecată necesare pentru stabilirea strategiei politice optime în vederea apărării drepturilor românilor trăitori ca minoritari în câteva dintre țările Europei Centrale și de Sud –Est, Ucraina Transcarpatică, Ungaria, Iugoslavia, Bulgaria, Grecia, Albania și Peninsula Istria.”
(………) In zilele noastre, Uniunea Europeană se străduiește să determine adoptarea unor reglementări unanim acceptate de protecție a minorităților, însă nici Convenția-cadru pentru protecția minorităților naționale ( 1995), nici Carta europeană a limbilor regionale sau minoritare ( 1992) nu au fost ratificate până astăzi de toate țările membre ale Uniunii.
„ Ne dorim ca românii din Ucraina să se bucure de un tratament în oglindă cu tratamentul de care se bucură ucrainienii din România „ ( Bogdan AURESCU, ministrul Afacerilor Externe al României, Interviu Revista Formula AS, mai, 2015).
(……. ) Memoriul lui Emil Oprișanu ne invită să încercăm a examina succint situarea problemei românilor de peste hotare de către factorii de răspundere ai politicii românești din anii celui de al Doilea Război Mondial în ansamblul problemelor păcii.” Aceste precizări reprezintă doar câteva aspectele importante pentru care vă propunem lectura și meditația acestui studiu, cît și prezentarea „ destinului distinsului diplomat român, Emil Oprișanu devotat națiunii sale, dar amarnic încercat , în felul lui, de instaurarea totalitarismului în România.” .”( dr. N. Ș. TANAȘOCA, Argument, Românii de peste hotare”, Editura Academiei Române, 2014).
„ Peninsula Balcanică datorează structurii şi aşezării sale geografice, ca şi împrejurărilor istorice prin care a trecut de-a lungul veacurilor o compoziţie etnică de singulară diversitate şi complexitate. Neamuri deosebite se învecinează şi se întrepătrund pe teritoriul ei într-o textură inextricabilă, unică în lume. Această situaţie a generat, pe de o parte, rodnice apropieri şi schimburi de valori între oameni de diferite naţionalităţi care au dus până la apariţia unei mentalităţi şi civilizaţii balcanice relativ unitare, comune tuturor. Pe de altă parte însă, la răstimpuri, aspiraţia către menţinerea individualităţii etnice, confruntată cu tendinţa contrară, de omogenizare naţională, dezvoltată de unul sau altul dintre statele constituite în Peninsulă a dus la aprige înfruntări între componentele mozaicului de popoare de aici, la conflicte de proverbială violenţă, întreţinute adesea de marile puteri interesate în dominaţia întregii zone.” ( Anca TANAȘOCA, N.S.TANASOCA, Unitate romanică și diversitate balcanică, 2004).
Dr. Nicolae Șerban TANAȘOCA , filolog și istoric născut la București din părinți aromâni. Licențiat și doctor ( 1979) în filologie clasică( greacă și latină) al Universității București, specializat prin activitatea de cercetare în cadrul Institutului de Studii Sud-Est Europene al Academiei Române în bizantinologie și balcanologie. Cercetător științific din 1964 și director ( 1997-1999, 2008- continuare) la acest Institut. Conferențiar universitar ( bizantinologie, literatură comparată, limba greacă) la Catedra de limbi clasice a Universității București, profesor universitar din 1997 la Catedra de Istoria și Teoria Artei, la catedra UNESCO de Studii aprofundate Sud – Est Europene din cadrul Universității Naționale de Arte București,, șeful Catedrei de Istoria și Teoria Artei ( 2004-2006).
Dr.Cătălina VĂTĂȘESCU, fillolog cercetător ştiinţific la Institutul de Studii Sud-Est Europene al Academiei Române. Domenii de cercetare : lingvistică balcanică, albanologie (cu atenţie specială asupra storiei limbii române şi istoriei limbii albaneze, ca şi asupra culturii şi civilizaţiei tradiţionale a românilor şi albanezilor). Autoare a două volume individuale; coautor la două volume colective; coordonator, în colaborare, a trei volume colective. Autor a peste şaptezeci de studii şi articole în reviste din ţară şi străinătate.
Colonel Dr. Petre OTU: Domenii de cercetare: istoria modernă şi contemporană, cu deosebire a aspectelor de ordin politic şi militar, coordonator al unor proiecte de cercetare în domeniul geopoliticii, politicii de apărare, securităţii naţionale şi internaţionale, istoriei militare. Premiul „Nicolae Bălcescu” al Academiei Române (2005) pentru lucrarea: „ Mareşalul Alexandru Averescu. Militarul, omul politic, legenda”, Editura Militară, Bucureşti, 2005. Selecție lucrări: „Gheorghe I. Brătianu. Istorie şi geopolitică”, Editura Corint, Bucureşti, 2003 (împreună cu Aurel Pentelescu), „Îmbrăţişarea Anacondei. Politica militară a României în perioada 1 septembrie 1939 – 22 iunie 1941”, Editura Militară, Bucureşti, 2006, “ Mareşalul Constantin Prezan. Vocaţia datoriei”, Editura Militară, Bucureşti, 2008, „100 de mari bătălii din istoria românilor”, Editura Orizonturi, Bucureşti, 2009 ( coordonator şi autor), „Pace şi Război în spaţiul românesc. Secolul al XX-lea”, Editura Militară, Bucureşti, 2010, “Cercul Militar Naţional”, Editura Militară, Bucureşti, 2011, “Pacea de Mâine. Documente ale Comisiei constituite în vederea pregătirii conferinţei de pace de după cel de-al doilea război mondial (1942-1944)”, ediţie îngrijită, studiu introductiv şi indice, Editura Militară, Bucureşti, 2006.
