“Bucureştiul în alb şi negru”

„Capitală a unui pământ tragic unde adesea totul sfârşeşte în comic, Bucureştiul s-a lăsat în voia evenimentelor fără acea rigiditate şi, prin urmare fără acea fragilitate pe care o provoacă mânia, lată de ce, străbătând curba sinuoasă a unui destin picaresc, Bucureştiul a rămas vesel.”

10_07_Afis A3_Bucurestii alb negru(Paul Morand, 1935)

La 555 de ani de la prima atestare documentară a Bucureştiului, veţi putea vedea un Bucureşti clasic şi elegant prezentat în 36 fotografii alb-negru realizate de membrii asociaţiei noastre. Este o reexpunere a expoziţiei din toamna 2013 într-o ambianţă de Bucureşti interbelic-Casa Schiller.

Asociaţia Bucureştiul meu drag „-memoria vizuală a oraşului.

„Merită să descoperim pentru noi toţi şi pentru copiii noştri farmecul locului, oamenii şi

tradiţiile care l-au construit, care i-au definit spiritul şi care într-un fel sau altul

interferează zilnic cu prezentul nostru. Prin excursii, expoziţii şi revista Bucureştiul meu

drag promovăm cunoaşterea oraşului, aşa cum este el, cu bune şi cu rele. Din decembrie

2007 avem la activ sute de excursii şi expoziţii de fotografie.

In fiecare lună invităm în „Revista Bucureştiul meu drag” fotografi, istorici, arhitecţi,

scriitori, profesori, iubitori ai Bucureştiului, să aleagă poveşti dragi lor şi nouă şi să le pună

în pagini de revistă.

Pe site-ul asociaţiei www.orasul.ro avem postate peste 154.000 de fotografii care

reprezintă memoria vizuală a Bucureştiului.”

(Andrei Bîrsan, preşedintele Asociaţiei,, Bucureştiul meu drag”)

„Seria de imagini prezentată în expoziţie ilustrează conceptul de portret urban, analizat şi prezentat ca instrument de lucru, cu termen de noutate, în cadrul analizei imaginii spaţiului urban cu vocaţie comunitară. Timpul deschide o dimensiune filosofică, oferind multiple chei de citire ale dimensiunilor sale la scara urbană. Imaginile se transformă păstrând memoria oraşului, a oamenilor şi a gesturilor efemere care se petrec, fotograful şi fotografia rămânând martori.

Bucureştiul nu îşi păstrează urmele, înlocuindu-se pe sine cu aproape fiecare nouă zi. Oraşul ajunge să-şi piardă urma în propriul praf. Rămân însă oamenii, acele prezenţe discrete dar atât de deschise a povesti oraşul care a fost. Tranziţia de stare este nuanţată prin cadre care evocă de data aceasta un plan afectiv. Nota de umor nu lipseşte spiritului bucureştean.

Exerciţiul de investigare în planul imaginii cadrului urban îşi poate dovedi astfel capacitatea, prin reflectarea sa la nivelul alcătuirii unui portret urban, de a se constitui într-un instrument util de analiză poetică a realităţii urbane cotidiene.”

(Vlad Eftenie, Bucureştii în tranziţie”)

Contact Asociaţia Bucureştiul meu drag „: www.orasul.ro

Ecouri din presă:

ADZ – Cotidian de Limbă Germană
Gefühlvoller Blickwechsel mit der Hauptstadt
Vernissage der Fotoausstellung „Bukarest in Schwarzweiß“ im Schillerhaus

Von: Nina May

Freitag, 18. Juli 2014

Von den schönen Seiten Bukarests überzeugt sind der Vorsitzende des Vereins „Bucureştiul meu drag“, Andrei Bîrsan, und Kuratorin Mirela Momanu.
Foto: George Dumitriu

Sie fingen die Katzen auf den Treppen ein, den Milchverkäufer, die Gruppe junger Leute am Imbissstand. Zuckerbäckerkirchen, eingeengt zwischen Blocks, futuristische Glasfassaden vor endlosblauem Himmel. Nichts ist zu gewaltig, nichts zu trivial. Nichtmal vor dem Gasflaschenverkäufer machten die Fotografen Halt. Mal witzig, mal gigantomanisch, mal subtil oder romantisch – so blickt uns die Hauptstadt aus gläsernen Rahmen unverblümt mitten ins Gesicht. Bukarest, einmal anders: fotografiert in schlichtem Schwarzweiß. Eine Ausstellung im Kulturhaus „Friedrich Schiller“, realisiert von den Fotografen der Vereinigung „Bucureştiul meu drag“ (Mein liebes Bukarest), die es sich zum Ziel gesetzt hat, die liebenswerten Seiten unserer Heimat- oder Wahlheimatstadt in Szene zu setzen.
„In einer Zeit, in der fototechnisch alles möglich ist, kommt ausgerechnet die Schwarzweißfotografie als neues Leitmotiv zurück“, stellt Projektkoordinatorin Aurora Fabritius anlässlich der Vernissage am 10. Juli fest. „Sie lässt Raum für Spontaneität, Geduld, Sensibilität“. Das Fehlen der Farbe nimmt der Hauptstadt die störenden Geräusche. Spiele mit Licht und Schatten setzen kontrastreiche Akzente, die durch gezieltes Weglassen Atmosphäre schaffen.

Über 154.000 Fotografien zu Bukarest umfasst das virtuelle Gedächtnis der seit 2007 existierenden Vereinigung, Herausgeber einer gleichnamigen Online-Zeitschrift (www.orasul.ro), verrät Kuratorin Mirela Momanu. Doch warum ausgerechnet Bukarest? Der Vereinsvorsitzende Andrei  Bîrsan interpretiert die Stadt als Erweiterung unserer Wohnung und verleiht ihr damit eine persönliche Note. „Nur, dass wir das, was uns dort anspricht, nicht selbst bestimmen, wie das Dekor in den eigenen vier Wänden, sondern erst entdecken müssen.“ Zum Beispiel beim Stopp an der Ampel: „Sehen Sie sich mal die Details an, die Leute, die Architektur“, fordert er heraus. Das Ergebnis der völlig verschiedenen Blicke der 36 ausstellenden Fotografen, die bei der Vernissage zugegen waren, überrascht. „Selten habe ich eine solche Dichte guter Fotografen pro Quadratmeter erlebt – eine superbe Form freundschaftlicher Rivalität!“ lobt Fachkollege George Dumitriu und bekräftigt: „Die Hauptstadt verdient es, ästhetisch dargestellt zu werden – denn unsere gegenwärtige Geschichte wird eines Tages ein historisches Dokument sein.“

Mit der musikalisch von Prof. Dumitru Sascău auf dem Akkordeon und Klavier untermalten Vernissage wird auch eine Partnerschaft zwischen dem Kulturhaus „Friedrich Schiller“ und dem Verein „Bucureştiul meu drag“ initiiert. Das Schillerhaus will damit an eine langjährige Tradition an Fotokursen und Fotoausstellungen anknüpfen, verrät Direktorin Mariana Duliu. Als zukünftiges Projekt stellt sie die Fotografen gleich vor eine besondere Herausforderung: „Das Bukarest der deutschen Minderheit“ soll das nächste Thema lauten.

Permanent link to this article: http://www.casaschiller.ro/bucurestiul-in-alb-si-negru/

Conferinţa : „Amsterdam”

Afis_30_05_tatiana_isoo

Vineri 30.05.2014
ora 17.00
Sala 1

Conferinţa / Vortrag: „Amsterdam” în colaborare cu / in Zusammenarbeit mit: “Asociaţia Femeilor Universitare”; prezintă / es sprechen: Tatiana Isoo şi / und Alexandrina Niculescu

 

Permanent link to this article: http://www.casaschiller.ro/conferinta-amsterdam/

Vortrag / Conferinţă

MIERCURI 21.05.2014, h: 19.00

Ingeborgs Bachmanns Italien-Gedichte

Poeziile lui Ingeborg Bachmanns despre Italia

Zu spät erreichten wir der Gärten Garten

„Prea târziu am ajuns în grădina grădinilor


Es spricht / Prezintă: Prof. Dr. Luigi Reitani

Moderation / Moderează: Prof. Dr. George Guţu

21_05_Afis Conferinta IngeborgIm Rahmen der Reise von Prof. Dr. Luigi Reitani in Bukarest findet auch folgende Veranstaltung statt:

Besprechung eines Hölderlin-Textes: Wie wenn am Feiertage…

(22.05.2014 und 23.05.2014, 10.30 – 12.30 Uhr – Institut für Germanistik der Universität Bukarest, Str. Pitar Moş 7-13, II. Stockwerk, Goethe-Saal)

„În opera lui Ingeborg Bachmanns Italia este prezentă din mai multe puncte de vedere. Această prezenţă poate fi urmărită cu exactitate în diferite faze ale vieţii ei şi nu este legată în nici un fel de un anume gen literar sau de anumite texte izolate. Atât în proza, cât şi în lirica ei, peisaje, opere, motive şi persoane italiene joacă constant un rol care nu este de neglijat. `Complexul italian` reprezintă în consecinţă unul dintre aspectele constitutive ale imaginii compelete ale lui Bachmann şi aproape că nu poate fi distins de poetica imanentă a autoarei. Cu toate acestea poate fi găsit cu oarecare certitudine un mic complex de texte omogene, care pot fi numite `poezii despre Italia` şi care pot fi recunoscute ca atare. Prin ce sunt caracterizate deci `poeziile italiene` ale lui Ingeborg Bachmann? Şi de unde vin imaginiile pe care le utilizează aici poeta? Dacă dorim să încadrăm peisajul italian din aceste poezii într-o categorie estetică, atunci trebuie să cuprindem alături de frumos şi grandiosul. Dionysos este prezent alături de Apollo. Ceea ce este înfricoşător, violent sau perisabil este constitutiv pentru construcţia şi percepţia acestor peisaje.”(Luigi Reitani)

„Am încetat să scriu poezii, atunci când am avut bănuiala că `aş putea` să scriu acum poezii chiar dacă îmi lipseşte determinarea de a le scrie. Şi nu vor mai exista poezii până când nu mă conving că trebuie să fie din nou poezii şi numai poezii, atât de noi, încât să corespundă cu adevărat cu tot ceea ce am trăit începând de atunci. ” (Ingeborg Bachmann, 1963)

(22.05.2014 şi 23.05.2014, 10.30 – 12.30 Uhr – Departamentul de Limbii şi Literaturi Germane din cadrul Universităţii Bucureşti (Str. Pitar Moş 7-13, etajul II, Sala Goethe)

În cadrul călătoriei lui Prof. Dr. Luigi Reitani la Bucureşti are loc şi următoarea manifstare:

Discuţie asupra unui text de Hölderlin: Wie wenn am Feiertage…

Permanent link to this article: http://www.casaschiller.ro/vortrag-conferinta/

„Über Erleben und Erzählen“ (Lesung mit dem österreichischen

Autor ALEXANDER PEER aus dem Roman Bis dass der Tod uns meidet)

Freitag 23.05.2014 h:18.00

Bis dass der Tod uns meidet Ein furioses Spiel mit Identitäten, Abgründen und Obsessionen

Lesung mit dem osterreichischenOhne Rücksicht auf sein sensibles Gemüt stürzt sich Franz in eine Beziehung mit der Amerikanerin Rebecca. Nach den ersten Treffen, die heftig und utopisch schillernd geschildert sind, drängt sich Rebeccas traumatische Vergangenheit in den Raum. Zudem mischt sich Fritz ein, der niemand Geringerer ist als der deutsche Philosoph und Schriftsteller Friedrich Nietzsche (1844–1900), zuerst als Einflüsterer von Franz, dann als eingebildeter Dritter in der stetig fataler werdenden Beziehung. Allmählich verlagert sich der Schwerpunkt dieses ungewöhnlichen, fordernden und voller ironischer Verweise gespickten Buches. Nicht mehr ein Erzähler ist es, der die Lesenden bei der Hand durch eine Geschichte führt. Vielmehr entsteht ein sprechendes Ich, das sich mehr und mehr in Befunden zu unserer Kultur auflöst und in verspielter Weise Identitäten befragt, zerstört und damit nebenbei einen neuen Beitrag zur Gender-Debatte leistet. Die vermeintlichen Sicherheiten von Rollenbildern als Mann oder Frau erweisen sich rasch als unbrauchbar.

 „Das Buch hat sehr unterschiedliche Tonlagen (Nietzsche ist eine besondere Referenz und zwar sowohl inhaltliche als auch stilistische Aspekte betreffend; aber auch das Besondere bei Nietzsche-Texten, dass hier Aphorismen, Kommentare/Essays, kleine Abhandlungen, philologische Studien oder Gedichte in ein pathetisch-ironisches Textensemble verwoben werden und so das Erzählen und das Reflektieren ineinander übergehen war mir bei meinem Buch ganz wichtig, so wird teilweise eine typisch fremdwortlastige Fachsprache immer wieder einmal zwischendurch persifliert, ein ganz ähnliches Verfahren wird dabei auch in Bezug auf verschiedene philosophische Positionen angewandt). Ähnlich wie bei Nietzsche arbeitet sich auch der Erzähler meines Romans an Kultur ab, im Vordergrund steht jedoch eine Beziehung zwischen einem Mann (dem Erzähler) und einer Frau, die von Irritationen, Projektionen und Geheimnissen geprägt und belastet ist. Davon ausgehend werden Positionen entwickelt, die Identität und Kultur infragestellen, neu besetzen oder auch Stereotype ad absurdum führen.“ (Alexander Peer)

Permanent link to this article: http://www.casaschiller.ro/uber-erleben-und-erzahlen-lesung-mit-dem-osterreichischen-autor-alexander-peer-aus-dem-roman-bis-dass-der-tod-uns-meidet/

Conferinţă dezbatere „BUCUREŞTI IERI. AZI. MÂINE

JOI 22.05.2014, h: 18.00

22_05_Afis A3_Bucurestii

Participă:

Dr. Adrian MAJURU: BUCUREŞTI – NOVECENTO (un portret antropologic) Drd. Oana MARINACHE: PALATUL DOMNESC ŞTIRBEY DE-A LUNGUL SECOLELOR XVIII-XIX.

Ilustraţie muzicală: Cristian BALAŞ

Coordonator proiect: Aurora FABRITIUS

Puţine capitale europene pot prezenta atîta interes psihologic ca Bucureştiul, această capitala cu violente contraste spirituale, oraş in care perversitatea suavă, ideologia ipocrită, sentimentalismul egoist, năzuinţa de frumos absolut, senzualism şiret, sincera dragoste pentru trecut, marile dezbateri culturale, gustul pentru forme şi ignorarea semnificaţiilor creează frămîntări şi încleştări, atât de neândurâtoare.”

(Camil Petrescu, 1935)

„Istoria palatului din Calea Victoriei se întinde de la sfârşitul secolului al XVIII-lea până în zilele noastre, fiind singura reşedinţă domnească existentă în Bucureşti. De ea se leagă mai ales domnitorul Barbu D. Ştirbey (1799-1869) care i-a comandat transformarea vechii case boiereşti arhitectului francez Michel Sanejouand (7-1835) în perioada 1833-1835. Ca semn al schimbării rangului său, în timpul domniei sale (1850), Ştirbey va ordona construirea impozantului corp de gardă, cu faţade de templu, amplasat în dreapta palatului. Palatul are însă mai multe poveşti de dezvăluit, fiecare generaţie Ştirbey contribuind la dezvoltarea complexului.”

(Reşedinţele Ştirbey din Bucureşti şi Buftea. Arhitectura şi decoraţia”,

lucrarea monografică a autoarei Oana Marinache, prefaţă de

conf. univ. dr. Ioana Beldiman, grafica Cristian Gache, Editura ACS, 2013)

„Pentru România modernă, Bucureştii au fost dintru început centrul urban şi cultural cel mai bine conturat şi cel mai atractiv spaţiu cosmopolit, care oferea alternative profesionale şi culturale. Către mijlocul secolului al XlX-lea întâlnim aici o societate multietnici, diversă sub raport profesional.

Faţă de 1850, în mai puţin de cincizeci de ani capitala românească şi-a modificat geografia umani, stăpânind fiecare detaliu şi controlând fiecare schimbare atât în structura urbanistică cât şi în privinţa modelării sociale în osmoză cu Occidentul. Pe străzile sale se vorbea fluent franceza, iar pe alocuri se făceau auzite italiana, germana, maghiara, greaca, sârbo-croata etc, oraşul având comunităţi etnice variate şi foarte dinamice cultural şi economic. Zeci de mii de germani, evrei, italieni, albanezi, bulgari, armeni, sârbi, greci, francezi, austrieci, turci trăiau în Bucureştii anului 1900 şi nu exista stradă, secundară chiar pe care să nu locuiască măcar câţiva neromâni.”

(Adrian Majuru)

„în cartea Bucureşti. Amintirile unui oraş am căutat să evoc clădiri dispărute, să descriu altele încă în fiinţă, dar care pot dispărea de la o zi la alta, oraşul cerând prefaceri radicale care nu cruţă. Am căutat, iarăşi să evoc ceva din felul de trai al bunicilor arătând că la noi nu era mai rău ca în alte părţi, putând sta fără sfială alături. Am mai căutat să păstrez cât mai cinstită obiectivitate.”

(Emanoil Hagi – Mosco, 1960)

„Capitală a unui pământ tragic unde adesea totul sfârşeşte în comic, Bucureştiul s-a lăsat în voia evenimentelor fără acea rigiditate şi, prin urmare fără acea fragilitate pe care o provoacă mânia, lată de ce, străbătând curba sinuoasă a unui destin picaresc, Bucureştiul a rămas vesel.”

(Paul Morand, 1935)

Permanent link to this article: http://www.casaschiller.ro/conferinta-dezbatere-bucuresti-ieri-azi-maine/