Contact

„Magia satului tradiţional la Muzeul Naţional al Satului‚ Dimitrie Gusti “

Joi, 6 iunie 2013, la ora 18.00 va avea loc la Casa de cultură „Friedrich Schiller” (str. Batiştei nr. 15) în parteneriat cu Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti” evenimentul „Magia satului tradițional la Muzeul Naţional al Satului‚ ‚Dimitrie Gusti’din cadrul ciclului de conferinţe dezbatere „Muzeele din Bucureşti”

La eveniment vor participa: Conf. dr. Paulina POPOIU, Director general – M.N.S Dimitrie Gusti, Georgeta STOICA, Dr. Ioan OPRIŞ, Cercetător ştiinţific la Muzeul Naţional de Istorie a României şi profesor la Universitatea Bucureşti.

Coordonator proiect: Aurora Fabritius

Pentru a fi înţelese obiectele trebuie să fie aşezate astfel încât să alcătuiască un sat autentic, nu în standuri, ci în bătătura (curtea) omului.” (Dimitrie Gusti, 1936)

 „17 mai 1936 este o dată semnificativă pentru istoria muzeelor din România: este ziua în care se deschidea, la Şosea, în prezenţa conducătorilor ţării și  a tuturor personalităţilor politice şi culturale ale vremii, Muzeul Satului Românesc, actualul  Muzeul Naţional al Satului ”Dimitrie Gusti”. Astăzi muzeul poartă numele celui mai important dintre fondatorii săi, întemeietor de şcoală şi intelectual carismatic – Dimitrie Gusti. De aceea ziua de 17 Mai este sărbătorită la Muzeul Naţional al Satului în fiecare an ca o zi dedicată FONDATORILOR, adică Celor care au visat şi au realizat Muzeul Satului Românesc – un muzeu special implantat în inima celui mai important oraş al României. Este o zi care reuneşte, într-o dublă semnificaţie, un bilanţ şi o recunoaştere a meritelor şi excepţionalităţii celor care au serSONY DSCvit sau servesc cu pasiune un domeniu deosebit – cel al civilizaţiei rurale. Este un remember pentru tot ceea ce a însemnat munca monografiştilor Şcolii Sociologice şi a echipelor studenţeşti conduse de Dimitrie Gusti şi susţinute de Fundaţia Culturală Regală „Principele Carol”, echipe care, după aproape un deceniu de campanii în satele României, au desăvârşit munca de cercetare a satului şi ţăranului român, prin această operă fundamentală care este Muzeul Satului. Un remember pentru cei care le-au continuat munca, uneori în condiţii deosebit de grele şi care au protejat şi păstrat acest tezaur inestimabil concentrat într-un muzeu devenit, în timp, o veritabilă marcă de identitate . Astăzi când muzeul împlineşte 77 de ani, în configuraţia instituţiilor de cultură din Bucureşti şi din ţară, Muzeul Naţional al Satului ‘Dimitrie Gusti’ este recunoscut ca o instituţie dinamică şi modernă care ocupă în prezent locul 1 în România ca număr de vizitatori dar şi ca activitate ştiinţifică și  de protecţie a patrimoniului.“ (Conf. Univ. Dr. Paulina Popoiu,Director general Muzeul Naţional al Satului  “Dimitrie Gusti“, 2013)

„Magia Satului Tradiţional”

Istoria Muzeul Naţional al Satului  “Dimitrie Gusti“ este legată de oameni şi de magia satului tradiţional. Pentru a-l SONY DSCînţelege trebuie să-i descoperi secretele ascunse, să-l iubeşti, să crezi în nemurirea moştenirii culturale, să apreciezi sensibilitatea creatorilor populari şi trăinicia tradiţiei. Acest muzeu, unic în felul său, nu se dezvăluie în toata plenitudinea sa deodată, deoarece prin natura sa el te obligă să laşi de o parte ideile preconcepute privind vizita într-un muzeu etnografic obişnuit. Vizita la Muzeul Naţional al Satului te incită să meditezi la mijloacele cu care au fost realizate toate aceste construcţii, instalaţii tehnice sau unelte necesare unor cerinţe stringente de viaţă şi unor nevoi spirituale. Valoarea excepţională a acestui muzeu constă în faptul că prezintă ansambluri de gospodării constituite într-o sinteză a satului tradiţional, situând un muzeu aflat în centrul Bucureştiului alături de marile muzee europene. (Dr. Georgeta Stoica)

„Cultul patrimoniului cultural şi natural are vechime, diferind într-o ţară sau alta, ba chiar de la un loc sau altul. Deşi patrimoniul în sine izvorăşte din istorie(umană, naturală), iar componentele acesteia ar trebui să o servească consemnându-i mărturiile, adeseori  el acoperă doar consemnări sentimentale şi nu practici conservative . ”(Ioan Opriş, Colecţionism. Muzeologizare. Patrimonializare, Editura Oscarprint, 2013)