Contact

Conferinţe

Armamentul din dotarea Armatei Române în timpul Primului Război Mondial.

În cadrul evenimentelor dedicate celebrării Centenarului Marii Uniri, Primăria Municipiului București și Casa de cultură “Friedrich Schiller” (Str. Batiștei nr.15) organizează marți 9 octombrie 2018, ora 18,00 conferința dezbatere: Armamentul din dotarea Armatei Române în timpul Primului Război Mondial.
Evenimentul este realizat în parteneriat cu F.D.G.R. –Regiunea Extracarpatică și F.D.G.R. București.

Prezintă:
Carol KÖNIG, istoric (Armele de foc portative din dotarea armatei române în perioada primului război mondial)
dr. Cristian SCARLAT, istoric

Participă:
Christiane Gertrud COSMATU, Subsecretar de Stat, Departamentul pentru Relații Interetnice, Guvernul României
Dr. Klaus FABRITIUS, Președintele F.D.G.R. – Regiunea Extracarpatică

La începutul anului 1914 s-a decis demararea unui program masiv de recuperare a întârzierilor și întărirea capacității de luptă a armatei, aflată într-o situație critică pentru că, după cum arăta generalul Dumitru Iliescu, sub-șef al Marelui Stat Major, „la 1 ianuarie 1914 armata se găsea în cea mai mare lipsă de tot ce-i era neapărat trebuincios pentru a intra în campanie”.

Ministerul de Război – al cărui titular era chiar premierul Ion I.C. Brătianu – și Marele Stat Major au elaborat patru planuri de reformă a armatei având ca obiectiv general creșterea capacității combative a acesteia, printre care și „Planul de completare, transformare și reparare a armamentului, munițiilor și materialelor de război” și „Planul pentru completarea echipamentului de toate categoriile și acela pentru hotărârea subzistențelor oamenilor și animalelor la toate eșaloanele de luptă și studierea înființării centrelor mari de aprovizionare de nutriment si echipament”.

Preocuparea de a înzestra armata română cu armament portativ de bună calitate, la nivelul noilor, galopante, descoperiri ștințifico – tehnice ale epocii sunt semnalate încă de la sfârșitul secolului XIX și începutul celui următor, când, treptat, la toate trupele terestre și navale sunt înzestrate cu arme portative cu repetiție și apoi automate. După 1913 aceeași preocupare va fi si pentru viitoare forțe aeriene. Invenții importante generalizate și adoptate de către toate armatele moderne europene. De menționat că armele albe deși vor ocupa un loc secundar sunt încă utilizate mai ales in cadrul luptelor corp la corp. Ele vor suferi unele mici modificări menite să aducă îmbunătățiri în ceea ce privește mânurea lor. În schimb, rolul baionetei ocupă un rol tot mai important la lupta corp la corp.

La noi modernizarea armamentului portativ nu s-a făcut prin schimbarea totală a armelor din dotare, ci treptat, prin completări în funcție de urgențe și buget, de către intreprinderile străine producătoare a Casa de Cultura Friedrich Schiller Kulturhaus Str. Batistei 15, sect. 2, București, Tel. 021.319.26.88, Fax. 021.319.26.87, E-mail: cultura@casaschiller.ro; www.casaschiller.ro modelelor perfecționate, uneori de calibre diferite față de cele deja existente în dotare. Din aceste motive armata română a avut modele și sisteme diferite de arme de foc.” (Carol KÖNIG).

“Campaniile desfăşurate în anii 1916-1917 pe frontul român au generat și măsuri pentru îmbunătăţirea organizării şi înzestrării artileriei române cu tunuri şi obuziere tot mai performante. Dar modificările aduse gurilor de foc, precum şi achiziţionarea de material modern din străinătate a dus la diversificarea calibrelor şi modelelor, fapt ce a pus mari probleme de asigurare cu muniţie de artilerie. La începutul celor două campanii singurul criteriu de care s-a ţinut seama în organizarea unităţilor de artilerie a fost cel al identităţii caracteristicilor tehnico-tactice în cadrul fiecărei categorii de guri de foc: tunuri uşoare de câmp, obuziere uşoare de câmp, tunuri grele de câmp şi obuziere grele de câmp.

Cea mai mare parte a tehnicii de artilerie cu care a fost dotată armata română poate fi văzută la Muzeul Militar din București, inclusiv piese capturate în Primul Război Mondial de la inamic.” (dr. Cristian SCARLAT)

Va avea loc și vernisajul expoziției de fotografie cu imagini reprezentând frontul de lupte din primul Război Mondial cât și câteva arme folosite in armata de atunci.
Ilustrația muzicală: Orchestra de suflători Karpaten Show, dirijor Hans GROZA

Coordonatorul proiectului : Aurora FABRITIUS

Evenimentul se va desfășura în limba română

Dinastia de Hohenzollern în România 1866-1947 și relațiile istorice româno-germane

În cadrul evenimentelor dedicate istoriei culturii românești, Primăria Municipiului București și Casa de cultură “Friedrich Schiller” (Str. Batiștei nr.15) organizează joi 13 septembrie 2018, ora 18,00 conferința dezbatere Dinastia de Hohenzollern în România 1866-1947 și relațiile istorice româno-germane. Evenimentul este dedicat Centenarului Unirii și realizat în parteneriat cu Centrul de Cercetare Carmen Sylva al Arhivei Princiare Wied Neuwied, Germania.

Prezintă:
Dr. Edda Binder-Iijima (Göttingen): Familia Regală și România 1866-1947. Crize dinastice și politice între democrație și autoritarism. Dr. Silvia Irina Zimmermann (Mannheim): Reginele Elisabeta și Maria ca ambasadoare ale Familiei Regale. Dr. Anneli Ute Gabanyi (Berlin): Familia Regală și România 1947– 2017. Desființarea monarhiei – noul rol al Casei Regale.
“Monarhia ereditară românească a fost fondată în anul 1866 prin Karl de Hohenzollern, din 1881 Regele Carol I, într-un principat aflat încă sub suzeranitate otomană. Prin preluarea tronului românesc de către un prinț din sudul Germaniei, România a beneficiat în mai multe moduri de legăturile rețelei monarhice europene. Monarhia a trebuit să găsească un echilibru între integrarea țării în Occident și consolidarea, concomitent, a identității naționale. Cei patru regi ai României şi reginele lor consoarte, îndeosebi primele două regine, Elisabeta şi Maria, au îndeplinit această sarcină în mod diferit. În anul 1947 Regele Mihai I a fost forțat de către conducătorii comuniști să abdice, revenirea lui în ţară fiindu-i posibilă abia în anul 1992, după şase decenii de exil. Trei prezentări despre istoria dinastiei de Hohenzollern în România arată cum a influențat sistemul puterilor europene ale secolului al XIX-lea România, care a fost aportul suveranilor şi al reginelor consoarte, care este noul rol al familiei regale în forma de stat republicană şi în ce măsură dinastia românească cu rădăcini germane mai are o însemnătate asupra relațiilor istorice româno-germane.” (dr. Silvia Irina Zimmermann)
Participă:
Christiane Gertrud Cosmatu, subsecretar de stat in Departamentul pentru Relații Interetnice, Guvernul României
Dr. Klaus Fabritius, Președintele FDGR – Regiunea Extracarpatică
Va avea loc și vernisajul expoziției de fotografie cu imagini reprezentând viața și activitatea familiilor regale din România.
Coordonatorul proiectului: Aurora Fabritius

Evenimentul se va desfășura în limba română și germană. Intrarea este liberă.