Biciul disprețului. Povestea unui stigmatizat

În cadrul ciclului de prezentare a istoriei și literaturii  germanilor din România, Casa de Cultură  „Friedrich

Schiller” și Primăria Generală a Municipiului București vă invită  joi 14 martie 2019, ora 18.00 la Cafeneaua critică, ediție specială dedicată de dr. Ion Bogdan LEFTER  romanului Biciul disprețului. Povestea unui stigmatizat / Die Peitsche im Antlitz. Geschichte eines Gezeichneten semnat de Franz Xaver KAPPUS,  „roman despre Timişoara şi despre Rilke, despre diversitatea culturală a Banatului şi despre istoria complicată a secolului XX(I. B. Lefter)

Evenimentul este organizat în parteneriat cu Editura Muzeul  Național al Literaturii Române, București.

„Ediţia bilingvă a romanului expresionist al lui Franz Xaver Kappus nu este una istoric-critică, ci este gândită ca act de recuperare a unei scrieri literare valoroase, concepută la scurtă vreme după încheierea Primului Război Mondial pe teritoriul României de către un scriitor aparţinând minorității germane.” (William TOTOK)

Prezintă:

 Werner KREMM

 William TOTOK

Ion Bogdan LEFTER

Participă:

Christiane Gertrud COSMATU, Subsecretar de Stat, Departamentul pentru Relații Interetnice, Guvernul României

Dr. Klaus FABRITIUS, Președintele F.D.G.R., Forumul Regional-Regiunea Extracarpatică

Ilustratia muzicală: Orchestra de suflători Karpaten Schow, condusă de Hans Groza

„A apărut de curând, către sfârşitul anului trecut, traducerea românească a romanului Biciul dispreţului. Povestea unui stigmatizat/ Die Peitsche im Antlitz. Geschichte eines Gezeichneten (Prefaţă, tabel cronologic şi ediţie bilingvă îngrijită de William Totok; traducere din limba germană de Werner Kremm) la Editura Muzeul Literaturii Române, Bucureşti, 2018, roman semnat de Franz Xaver Kappus (1883-1966) – nume lipsit astăzi de rezonanţă. Şi totuşi… el e cel căruia marele Reiner Maria Rilke i-a adresat Scrisorile către un tînăr poet, răspunsuri la epistolele pe care i le trimisese Kappus în 1903-1908, pe cînd avea 20-25 de ani! Şi Rilke, şi Kappus erau austrieci germanofoni, cetăţeni – adică – ai Imperiului Austro-Ungar, de origine pragheză întâiul, iar al doilea… bănăţean, şvab din Timişoara, oraş în care va plasa mai târziu, după primul război mondial, subiectul Biciului…, cel de-al doilea roman expresionist al său (urbea fiind recognoscibilă în carte, fără să fie numită ca atare). Căpitan al armatei imperiale, Kappus lucrase în timpul războiului la Biroul literar al Ministerului de Război, la Viena. Avea deja în spate o carieră literară şi jurnalistică notabilă şi a continuat şi în perioadele în care a locuit, în 1921, la Budapesta, apoi, pînă-n 1925, la Timişoara, ulterior la Berlin, unde va deveni autor de romane de consum. Democrat din fire, reactivat ca maior în războiul al doilea, dar fără să consune cu ideologia hitleristă, semnează în 1945 un apel public al Partidului Liberal-Democrat pentru refacerea Germaniei ca societate eliberată de nazism. O biografie bănăţeano-austriaco-germană interesantă, aproape „rocambolescă”, graţie căreia din Timişoara porneşte un fir către faimosul Rilke, din atmosfera aceluiaşi oraş hrănindu-se şi naraţiunea din Biciul dispreţului.” (dr.Ion Bogdan LEFTER, Despre Franz Xaver Kappus la Schillerhaus, la Cafeneaua critică!)

Franz Xaver Kappus (17.05.1883, Timișoara – 8.10.1966, Berlinul de Vest) face parte din grupul de scriitori încă necategorisiți definitiv ai literaturii germane (respectiv proveniți din provinciile exogermane), care ar merita mai multă atenție decât li se acordă de istoria, așa-zis consacrată, a literaturii germane.

Lirica sa timpurie, scrisă, cu aproximație, între anii 1905-1925, ar merita o reconsiderare; merită mai multă atenție textele sale satirice din deceniul 1910-1920 (în special din timpul Primului Război Mondial, când era ofițer și corespondent de război, făcând parte mai apoi din Cartierul de Presă al Ministerului de Război – Kriegspressequartier, KPQ – și fiind chiar redactorul-șef al ziarului trupelor de ocupație, de limbă germană, de la Belgrad – 1917-1918, „Belgrader Nachrichten” – dar în scrierile sale nu se pot distinge urme elocvente ale unor intervenții din partea unei cenzuri, excepție probabilă: autocenzurarea); ar merita o mai mare atenție acest Kappus și pentru cele două romane de factură expresionistă, pe care le-a publicat la Timișoara, „Die lebenden Vierzehn” („Cei Patrusprezece rămași în viață”) și „Die Peitsche im Antlitz. Geschichte eines Gezeichneten” („Biciul disprețului. Povestea unui stigmatizat”, care de curând este accesibil într-o ediție bilingvă, realizată datorită Editurii Muzeul Național al Literaturii Române, București, 2018).” (Werner KREMM, „Un adept timișorean a lui Nietzsche și al doctorului Freud)

Permanent link to this article: http://www.casaschiller.ro/biciul-dispretului/